Câte nopți și câte zile?
Câte nopți și câte zile Am fost oare împreună, Împărțind aceleași gânduri, Amândoi, mână de mână? Câte nopți și câte zile Ne-am pus dorurile-n spate Și-am crezut într-o iubire Fără boli și
Pe poteci
Sunt singur și parcă o stare ciudată Răsfiră prin minte un pumn de idei. Stau încă pe banca bătrână, scăldată În doruri ce macină marginea ei. Totul îmi pare neclar și de mine Se tânguie lacul
N-ai sa stii niciodata
Un cântec mă duce cu gândul la noi. Dansez astăzi iar cu uimirea. Ce ritm cunoscut! Ce pași am făcut! Ce puternică e amintirea! Despre cum a început, Despre cum am pierdut, Despre cum mi-am
Cu ochii goi
Eu ti-aș fi dat și cerul și pământul! Întregul univers de ai fi vrut O clipă doar să îmi asculți cuvântul Dar n-ai știut...nu ai știut! Priveste azi cum lucruri diferite Ne-au tras de mâini pe
Trec prea multe masini...
Pentru ce ne-am certat? Eu cu suflet curat, Te-am iubit doar cu patos și vină! Dară azi am căzut În ceva prea abrupt Unde nu e nici veac nici lumină. Despre cât te-am iubit, Despre cât te-am
Poate să nu
Poate să nu mă fi iubit Ar fi-nsemnat mai bine! Te-aș fi privat în viața ta, De mine. Poate să nu te fi-ntâlnit Dansând printre ruine, N-aș fi rămas legat, pe veci, De tine. Poate și tu,
Norocos
Până astăzi, astenia Unui om controversat Pentru unii , o femeie Pentru alții - un bărbat Șovăind pe drumul vieții Când prea treaz, când prea mahmur, Pentru unii - om integru Pentru alții
De ce să te întorci acum_
de ce să te întorci acum? eternă amăgire... ce să găsești în viața mea răpusă din neștire? Ce să salvezi din praf, din scrum? sinceră și umilă, iubirea nu mai crede-acum în vorbe de
O minte creatoare
Razele soarelui se vărsau pe planetă. La domnie pe cerul întins ordonau- Norii străpunsi de lumină incertă Sublim ordonați în înalturi pluteau Confundam cu o placă imensă de aur Ale câmpului
De vânt se scutură copacii
De vânt se scutură copacii Și cântecul răsună până-n vale. De după vârful lor răsare luna Urcându-se la cer parcă agale. Luceafărului veșnic singuratic Prin norii răsfirați astăzi - o
Singurătate
De ce nu vrei să pleci,singurătate? Căci singuratică te vrei a fi de fel! Ori crezi că ai găsit în mine , poate, Prietenul cel drag și cel fidel? Când mi-ești în preajmă nu îmi este bine! Mă
Mariachi
Toți vecinii mei , de astăzi , Folosesc doar un parfum Iar cartierul redevine Enigmatic și nebun! Minunată e natura! Teii iarăși sunt copacii Ce mă fac să merg pe stradă Și să cânt ca
Nu am uitat
Cum zace azi pe lacul enigmatic Pontonul șubrezit de ploi mărunte! Cum țipă norii-n serile pustii Și nu mai are cine să-i asculte! Cum păsări își grăbesc a lor plecare Și tot ce lasă-n urmă
Ridică-te!
Erup șiraguri de nădejdi, Căzute spre tăceri Căci astăzi sigur nu mai sunt La fel cum am fost ieri Și mâine clar nu voi mai fi Ca azi ,v-oi fi mai rece... Ridică-te suflet nebun! Ridică-te!
Marea mea ...
Poate serile trecute am trezit o amintire, Poate strang dintr-o ninsoare cate-un fulg firav de nea, Poate inima-ti nebuna, foarte plina de iubire Bate iar la miezul noptii...poate o voi
Tie
Au trecut clipele dulci, bucuria și acum plâng pereții odăii, neliniștiți, într-o operă de-a lui Nichita... Scot două idei ca din buzunar și le așez, culmea, pe o pagină web... ciudat e ca
Aiurea
Fara sa stiu, deseori, paseam intr-o lume concreta Unde toti admirau la mine, tacuti, privirea-mi discreta Fara sa stiu de puterea-mi de-a scrie asterneam deseori pe caiet Sentimentul simtit in
Ca un hoinar
Ca intr-o vanatoare a pieirii In zorii tineri care au plecat, Am pus in foc neindoiala firii, Povestea unui veac insingurat. Ca intr-o vanatoare fara reguli Vedeam cum treci prin suflet - vant
E mult..
\"Cand amintirile-n trecut Incearca sa ma cheme, Pe drumul lung si cunoscut Mai trec din vreme-n vreme.\" Peste tocitele poteci De pasii tai marunti Danseaza umbrele prea reci A plopilor
EL si EA
El : O barcă ce se clătina Pe razele de lună; Un vis frumos ce se-mplinea În mintea mea nebună, Un August cald și fericit, Un număr norocos, Și-o zi în care pariam Pe tot ce-i mai
