Poezie

Tie

1 min lectură·18 august 2007

Mediu

Au trecut clipele dulci, bucuria

și acum plâng pereții odăii,

neliniștiți, într-o operă de-a lui Nichita...

Scot două idei ca din buzunar și le așez,

culmea, pe o pagină web...

ciudat e ca singura idee care mă încântă e aceea

ca diseară am să te sun!

Îmi curg prin vene melodii, refrene,

mi-aduc aminte că ești pe pământ

cum sunt și eu, că ai stilul meu de a respira

și că, dacă te-ai chinui foarte puțin,

ai putea să îmi fii umbră,

iar eu aș putea să îți fiu cântecul

de la miezul nopții, din \"Vama\"...

Problema e că, mai nou, suntem doi nori

care, atunci când se întâlnesc,

fac cerul sa plângă...

Copilul se uită ciudat către lună,

întâia oară singur!

002.461

Dobre Georgel Petrut. “Tie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dobre-georgel-petrut/poezie/1740291/tie

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.