Văzduhul

versurile creeaza iluzia unui total imobilism cosmic ce se vrea regandit in asteptarea cuvantului intemeietor;
pare ca totul este doar imaginatie si spatiu vid, imposibil de fixat intr-o realitate materiala si de exprimat in imagini sonore:
\" nici urmă de cenușă
nici un sunet de pași\"
intreaga organizare ritmica a poeziei este centrata pe ideea asteptarii, sugerata prin generalizare prezentei subiectului liric in demersul sau cognitiv privind dimensiunea simbolica a existentei
aprecieri, amalia

te citesc cu placere.....nu te-am uitat, dar si eu asa prin vazduhuri

mi-ai facut o bucurie cu aceste rinduri

eu mă uitai lung la text și, în scurt timp, realizai că inițiere, la mine, ioc. sper s-apuc cursurile de inițiere de vara viitoare. problema e că nu știu în ce să mă inițiez. în leșie nu, că nu e cenușă. oare în văzduhologie?! mă mai gândesc. ideea e că textul acesta chiar face plici.

Mahmoud
Citesc cu placere versurile tale. La acest poem al tau care marturisescc ca mi-a placut mi-am permis un zambet. Crezi ca este cazul sa mi-l retrag?

Romulus, iti multumesc pentru apreciere.
Respectele mele

Amalia, iti multumec de trecere si pentru apreciere.
Cu repect si prietenie

anii, dan, dumitru, va multumec de trecere si pentru apreciere.
Cu repect

Am trecut prin sita acest poem al tau si mi-a ramas:

cer pustiu
nici urmă
nici sunet
...
am obosit
în văzduh
lumina ta

Minunata amprenta acestui text pe care mi-am permis sa o debarasez de balastul anumitor cuvinte. Ti-am citit haiku-urile. Nu oricine poate spune atat de mult in cuvinte putine. Felicitari !

Anca Anghel Novac, iti multumesc de trecere si pentru apreciere.