Și iată cum începe viața!
Copil naiv cu mâna fină
Minte clară și nestăpânită de rău,
Ziduri de apărare în jur
Și viață ca-n povești.
Adolescent rătăcind pe drumuri,
În căutarea realității
Se lasă o liniște deplină
Și uruitul trăsurilor se aude asurzitor
Întind mâna către frunte
Și observ că e fierbinte ...
Mă sprijin amețită de un gard.
Mă uit la ceas și imaginea se
Curând totul se transformă în gheață.
E frig și sunt fericită.
Deși îngheț si totul mă doare,
Accept să sufăr
Măcar așa voi păstra tot ce am.
Prefer să risc decât să pierd tot.
Prefer să
Sunt ca o lumânare aprinsă
Ce stă în întuneric pe o masă prăfuită
Într-un colț uitat de fericire.
Flacăra ce-mi stă în loc de suflet
Arde speriată și tremurândă.
Nimeni nu trece pe lângă
E mai ușor să cunoști durerea și suferința pentru că sunt singurele sentimente pe care le simți în orice moment, chiar dacă ești fericit. Nu poți fi fericit, poate doar dacă îți pui o mască a unei
Plâng, dar nu-ți face griji
Sunt doar răni ce nu s-au închis
Azi două picături, mâine una
Și o să fiu fericită, o să vezi!
Nu o să mă mai vezi suferind
Pentru cuvintele ce m-au rănit.
Sunt
Cauți, cauți un suflet rătăcit
Într-o barcă scufundată
A unei mări ce rătăcește spre oceane.
Cauți un suflet pe care să-l oprești
Să te ducă spre cerul de un albastru crud.
Sufli într-un ger
Galop de lacrimi curg spre buze,
Spintecător gust al durerii,
Mă taie și mă ustură
Un obraz prea roșu de la frig.
Ochii mi se-neacă în oceanul trădării.
Șterg uitucă obrazul de lacrimi
Și
Ursuleți de pluș
Se joacă „de-a viața”.
Cu un zâmbet uriaș pe buze
Și ochii plini de speranță
Trăiesc într-o casă imaginară.
Cad, nu-i doare
Nu le e foame, nu le e sete
Stau nemișcați,
Câteodată viața îmi întoarce spatele
Și pleacă fără să se uite în urmă,
Lăsând praf, fum și scântei ce nu pot fi reaprinse.
Atunci e momentul când cu toate forțele
Cu toate eforturile și
DR