Diana Lorena Țugui

un poem ,,dezinvolt\'\',de o complexitate exprimata simplu ,sincer si adevarat,absurdul unei existente derizorii,pendularea unor sferturi de stari care nu ajung sa se omogenizeze sau care se pietrifica,jocul unui actor care marturiseste tot, fiind singur pe scena.Frumoase imagini sugereaza poezia ta,imi place(este bine construita la nivel stilistic,dar si cu idei condensate,in ciudata aparentului haos).
sincer,
Diana Tugui

Imi place ritmul,poezia se citeste usor,la prima vedere pare joaca dar nu e;are durerea ei,exprimata autentic,rima o ajuta mult,se vede ca nu incorseteaza ideea,i se potriveste perfect,ca o manusa
Imi place potrivirea dintre forma si continut,imagini care surpind nu prin ineditul lor,ci prin adevarul si simplitatea cu care sunt...,,recitate\'\':
,,Se spune că tu și se tace că eu
Pe urmă se ard trandafirii pe rug
Se-nvață o dată - se uită mereu
Se cumpără pași pentru cei care fug\'\'
Poezia aceasta imi da senzatia de gand..un gand al poetului care cunoaste iubirea,spus pe nerasuflate la o plimbare prin toamna:)
sincer,
Diana Tugui

Multumesc,Angela,pentru ca te-ai oprit si ai avut un zambet si pentru poezia aceasta.
Cu drag,
Diana Tugui

Ma pregateam sa dau un ,,sign out\'\',dar vad poezia aceasta care incepe asa frumos si m-am gandit ca trebuie sa las un semn
,,iarna dansează ca vrabiile în jurul unui grăunte
mă
ascund\'\'-ce imagine frumoasa,Angela,dupa ea ma asteptam la ceva gratios,poate tragic,dar gratios,asa,ca un vals in iarna,cu picioarele goale
de aceea te rog sa-mi scuzi ,,atacul\'\' nesangeros:d la acest ,,supersonic\'\',care omoara iarna cu vrabii cu tot
In final,ne arati ca iarna nu e asa gratioasa cum credeam,ca are partile ei murdare ,,doar o senzație de sticla goală
băută
și aruncată în tomberonul din piața gării\'\'
ah mai trebuie sa mai subliniez o data imaginea din debut,e originala si imi sugereaza ceva frumos:p
sincer-sincer,
Diana Tugui
ps:Angela,nu spuneam ca ,,imbatranirea\'\' e ceva urat(desi nu consider ca 35 inseamna batran),o asociez cu intelepciunea,ci ca timpul e un fel de devorator:P

Andrei, iti multumesc de trecere si semn; singuratatea poate fi asa, dura, morbida, o tinem ingropata in noi.

sincer,
Diana Tugui

ps:Sa-mi explice si mie o persoana binevoitoare de pe acest site ce este cu linkul acela (,,free fun games for girls\'\' -deci singuratatea poate fi si funny la un moment dat?! ) la cuvantul ,,care\'\' de la aceasta poezie, se face reclama la poezie sau ce?

faptul ca ati lasat langa poezia asta ceva din timpul vostru atat de pretios nu poate decat sa ma bucure:)
Dana,
nu-mi prea venea sa cred ca esti chiar tu privind o poezie aproape anonima dar dupa ce am citit sunt sigura; chiar ai dat pe aici
-titlul e ceva spontan,fiind conceputa sub forma unei scrisori,incepea doar cu ,,draga’’,iar subtitlul e un fel de indicatie:urmeaza o alta scrisoare de iarna,in care o sa se regaseasca ,,partea cealalta a ochilor incetosati’’,la propriu sigur,la figurat o sa vedem:D
-Multumesc pentru imaginile reusite,inclusiv campul cu maci,pe care l-am visat,mi l-am imaginat sua l-am vazut,nu mai stiu sigur,dar care mi-a lasta o impresie...altfel
-Probabil o sa modific ,,cococat’’ fiindca tot spui tu obiectiv obiectiv:P-ma gandeam la cineva batran pe dinauntru,dar nu merge formularea cocosat nu se potriveste cu ,,peste’’ multumesc si pt deschiderea asta de ochi:)
-e dur versul,da,dar incepusem sa ma enervez,doar de aceea ma adresez unui necunoscut;o sa-mi ramana in minte observatia,poate reusesc sa fac ceva in sensul asta,nu-mi place deloc nisipul intre dinti
-e cam macabru finalul,bine,ma gandesc,dar nu vreau sa se altereze starea initiala(poate las naiba ranile alea,dar senzatia de ,,carne vie’’ peste care bate vantul e de-a dreptul dureroasa,desi aici erau alt fel de rani)
-In leg cu aranjarea versurilor...bine:do s ale ingramadesc mai mult,cum fac eu de obicei si gata.Ca sa dau senzatia de amalgam,de graba spre nicaieri
-nu ma supara parerile tale,Danule,ma fac sa recitesc si sa vad (sau nu?) imi place spiritul tau critic:d
ps:poezea e de alint,am retinut:p

Angela,
Daca iti plac,poti sa le iei:)
ps:sa nu uiti bomboanele de ciocolata:)
iti multumesc
cu drag,
Diana ,Naida

Pai nu-mi plac chestiile siropoase in poezii,nici cele vulgare,dupa cum ai vazut:D
Iti multumesc pentru idee,exprimarea ei e...in genul tau,adica asa prea dur pentru o ,,copila\'\':D (tu fugi de patetisme cu orice fel de cuvinte? dar nu te opreste nimeni sa le folosesti go on e f fain cum spui tu dar nu in poezie ce naiba nu ne aflam la coltul strazii,poezia transfigureaza realitatea,teoretic vb etc etc etc)
ms pt aprecieri
sincer,
Diana Tugui

ps:fiind de genul feminin,nu am si nici nu injur si nici nu cred ca as avea:))

\'sau
\'lasat
\'cocosat
\'o sa

poemul asta are ritm are nerv, dar se simte in fiecare rand enervarea,iritarea,reprosul toate astea dau pe dinafara,nu lasa poemul sa rasufle putin
(de expresiile...,,indoielnice\'\' nu mai zic nimic,am vazut ca e ,,moda\'\' sec XXI si poate sunt eu invechita etc)

parerea mea e ca ar mai trebui recitit si retusat pe ici pe colo sa se simta si o azvarlitura de tastatura semn al cautarii al nemultumirii( niciodata nu e bine sa fim multumiti de ce facem mereu se poate mai bine)

sincer(si la prima vedere a poemului),
Diana Tugui

Este important pentru poezia aceasta ca ai trecut pe aici,inseamna ca nu mai muta,incepe sa spuna ceva:) Ma bucur ca ti-a placut,mi-ar fi placut si mai mult sa spui ce anume si ce nu ti-a placut,trebuie sa fie si ceva rau pe acolo.Dar iti multu7mesc oricum.
Sincer,
Diana Tugui

ps:Imi cer scuze pt intarzierea raspunsului.

\'e muta
\'multumesc

Un discurs lejer,totul curge de la sine,pur si simplu;nu e nimic fortat,nimic de reprosat textului
chiar daca timpul trece(1989,2001,2008),lucrurile se modifica(,,tatuajele mele/ca ale tuturor/nu sunt decât niște amintiri\")si oamenii pleaca sau vin,tonul poeziei ramane constant,usor trist(sau doar melancolic?)
Datorita cuvantului ,,lasat\" ultimele versuri nu sugereaza zborul,ci dimpotriva,povara unor ganduri,amintiri etc care se pot impartasi cu persoana iubita.
Cu drag,
Diana Tugui

Titlul a mers asa frumos spre mine,incat iata-ma aici:) imi sugereaza senzatia de abandon,de de-sacralizare intr-o lume in care aproape nimic nu mai conteaza si chiar in interiorul eului
imi place imaginea aceasta ,,un păianjen
îmi țese ochii
îi alungește
scurge din mine clepsidre\'\',dar la un moment dat timpul inseamna imbatranire si refuzarea promisiunii ca maine e o alta zi,cand maine ar putea pur si simplu sa lipseasca.
imi place albul de aici ,,nici o iarnă din lume nu va fi mai albă ca aceasta\'\',desi are o multime de sensuri
Frumos:)
ps:La multi ani ,Angela si ganduri frumoase:)
cu drag,
Diana Tugui

A fost, intr-adevar, o experienta deosebita( am avut ocazia sa vad o serie de personalitati literare, sa aflu lucruri noi, sa vad Suceava si Udestiul-cam repede, ce-i drept). Paream eu cam dezorientata, acest fapt datorandu-se pe de o parte emotiilor, pe de alta parte faptului ca inca nu faceam asociatia nume-prezenta fizica-poezie in cazul autorilor.
In ciuda vremii si a unor (aproape) imperceptibile incidente, atmosfera era puternic impregnta de ceva anume, ceva ce nu pot explica acum, ceva diferit de cotidianul de care ne ciocnim de obicei.

sincer,
Diana Tugui

Imi cer scuze pt greselile de redactare.Am corectat,am mai si renuntat la unele versuri care incetineau intr-un fel ritmul.Va multumesc pentru sugestii...va astept oricand.
Cu drag,
Diana Tugui

Salut, Doru Emanuel.
Da, tin minte ce am spus si imi mentin parerea. Momentan sunt cam confuza din punct de vedere literar si dupa cum probabil ai observat, ultimele doua texte sunt un fel de experiment. Vreau sa vad daca se poate si altfel. Imi dau seama ca nu se potriveste cu structura mea interioara si ca poate deveni o simpla forma ,, en vogue\'\' in domeniul poeziei actuale. Dar vreau sa imi demonstrez ca pot scrie in orice fel si apoi voi alege formula de care ma simt cel mai aproape.
La final ma enervasem putin. O sa tin cont de parerea ta si o sa-l am in vedere.

sincer-sincer,
Diana Țugui

Dana,iata-ma din nou,ascultand cu placere ,,scurte istorii de la marginea orasului\".Nu stiu ce as mai putea spune Poetului....poate ca nu a incetat niciodata sa caute, cu toate ca locul lui nu pare a fi nicaieri,niciunde ,nicicand.Poetul se ,,autogoneste\"din cetate,pentru ca nu mai gaseste nimic de privit cu inima intreaga.El pleaca mai departe,poate stie unde,poate nu,dar oricum menirea lui e sa mearga prin cetati si peste campuri si sa spuna...uneori este auzit,alteori nu.Dar este o boala a lui sa spuna.
Poetul(am un tic cu folositul substantivului la masc,desi sunt fata:D dar se poate foarte bine si frumos:Poeta,cum vrei tu,desi nu mai conteaza ce varsta,gen,culoare a ochilor etc are poetul/a ,de la el ne raman sentimentele)este si nu este singur pe drumul acesta ,,între noi distanța\'\'.Ii este teama de nimicuri,de cuvinte care nu au ajuns nicaieri,de sentimente netraite pana la capat..pe care poetul o priveste obosit si resemnat...
Ultima strofa este aproape un ritual pentru cei care pleaca si ,,poarta in lesa tristetea\'\',pentru cei care au fost ,,doar o singură flacără de chibrit
într-o lume în care toți foloseau doar brichete\'\'.
Observ frecventa verbelor la timpul trecut,ca si cum poetul nu mai este din lumea aceasta,dar nici nu a reusit sa se desprinda in totalitate de ea.Este undeva agatat,in dorinta lui de a pleca,de a sfarsi ceva,oricum,numai sa se sfarseasca odata.E moarte,Dana si poetii nu mor printre oameni.
ps:fiecare strofa are unitatea,coerenta si sentimentul ei,astfel incat le vad ca pe patru poezii in poezie.
sincer,
Diana Tugui

Poeziile dumneavoastra contin semne care mai intai ne induc ideea ca ceva sacru totusi exista, apoi ca trebuie sa vedem mai mult, sa simtim mai mult. Imagini de o claritate si de o finete deosebite, luminoase, desprinse parca dintr-un timp primordial, scrise de mana unui poet autentic.

cu respect,
Diana Tugui

Multa gingasie si grija pentru cuvinte. Senzatia este aceea ca o lumina binefacatoare aluneca printre/ prin toate lucrurile si le da o aura de sacralitate:) Deosebite imagini, un poem complet....

cu drag,
Diana Tugui

Imi place inceputul, pentru ca poetul anunta explicit neincredera in forta cuvantului de a ingloba(ca sens) natura si sentimentele. Acest lucru, insa, ne atrage atentia.
apoi imi plac urmatoarele doua strofe, confesiunea este sincera
la ultimele 2 strofe- nu inteleg ce legatura are acel ,,de exemplu\'\' cu nepasarea, dat fiind ca anterior se vorbea despre dorinte;
organele este un termen care contureaza o imagine nepotrivita in cuprinsul poemului;
imaginea cu ochii florilor si cu magia este reusita, surpinde, e bine plasata in derularea celoralate imagini
,,încălțat cu lăcuste și greieri\'\'- e un fel de cliseu poetic, imi suna deja cunoscut si nu mai trezeste nici o emotie
,,pentru că însuși drumul e stâng\'\'- fara pt ca ar fi mai bine, explicatiile ingreuneaza poemul, mai bine constatari

in final, e un poem destul de bine legat, transmite ce e de transmis, dar se poate si mai bine

(chiar prea)sincer,
Diana Tugui