Poezie
apusul devreme
1 min lectură·
Mediu
țânțari mari de baltă plutesc
deasupra apelor nemișcate
stăm aplecați și
stoarcem din noi singurătăți
înverzite - rufele înecaților
deodată amar și greu aerul
rămâne în noi să putrezească
așteptăm revelații în trenuri lungi care merg
undeva în larg unde se termină
verile
întotdeauna
053062
0

iar trenul (de fapt gările, mai degrabă, mie) - la fel.
un sentiment fain, oricum.
mi se pare f bun \"deodată amar și greu aerul\". e f expresiv. dar și restul e ok. poate atâta ți-aș sugera ca acea comparație (ca rufele...) să încerci să o strecori altfel în text. fără \"ca\"-ul acela or smth.