Diana Lorena Țugui

Nu o sa vorbesc despre stelute,despre cat de bine este scris textul pentru ca toata lumea a avut \'\'ochi de vazut\'\' si mai ales de apreciat.Am insa o singura obiectie,privind titlul...stim ca,intr-un fel sau altul,sunt renuntarile tale...titlul poate fi mai subtil...sau simplu,\'\'zilnicele renuntari\'\'...

Da, e un poem simplu, dar nu ,,de gospodina\'\', e o oarecare revolta in spatele cuvintelor, sigur e doar ,,pamanteste\'\'? Pot fi scoase sensuri si sensuri de aici :) Imagini sigure, vii, ,,feminine\'\' asa cum eram obisnuiti.
sincer,
Diana Tugui

Dana,ma bucur ca ne mai dai,din cand in cand,semne, sa ne fie mai bine cand traversam realitatea invers.Semnele tale din ultima vreme sunt triste,sunt strigatele poetului care simte ca in curand isi va pierde vocea.
Poezia aceasta cuprinde,simultan,urmele unei lupte crancene cu lumea,cu timpul si mai ales cu sine,din care poetul simte ca nu poate iesi invingator.Este din ce in ce mai obosit,constient ca trebuie sa se resemneze si sa astepte pe cineva care nu il va parasi niciodata.Iubirea este si ea obosita,nu mai poate fi o modalitate de salvare,,și taci pentru că nu mai ai sânge în trupul învins de boală și decolorat de iubire\'\'
Absenta scrisului inseamna departarea de lume,prin prabusirea cuvantului,prin neputinta comunicarii,ceea ce echivaleaza cu moartea.Indepartarea de sine este tragica:,,pentru că ești om și ți se pare că ai rostit deja toate cuvintele oamenilor
într-o limbă îndepărtată și atât de străină
pe care nimeni nu a reușit să o învețe
nici măcar tu\'\'.
Dar poezia aceasta merita mai mult si nu stiu ce as mai putea sa-ti spun.M-a impresionat sentimentul,starea de oboseala care reiese din fiecare cuvant,avem la un moment dat senzatia ca, printr-o fereastra secreta,Dana isi priveste lumea ,apoi,cu un gest obosit,le aseaza in golurile de unde au fost luate.E frumos si trist,Dana,ce as mai putea spune?
ps:nu pot vorbi despre figuri expresive si nici nu pot da citate,tu spui,de obicei,totul,poate nici comentariul acesta scurt nu are nici un rost,pentru ca,in fata starii transmise,orice cuvant isi pleaca capul si tace.
sincer,
Diana Tugui

Dana,ai mereu ceva de contestat,de reclamat,de adaugat,de admirat...m-am gandit la Blaga,instincitv,de fiecare data cand am auzit lumina in textul tau...E ciudata lumina ta,pandita de ,,glasul serii prin târguri deșucheate\'\'si este esential deosebita de cea a lui Blaga.E o lumina bolnava..sau poate doar obosita(,,și pentru că uneori oboseala e atât de deplină încât ți-o faci stăpână și alergi prin ea\'\').Dar si oboseala este o boala,pe care o pacalim la un moment dat cu idei inalte,cu sperante colorate si ne dam seama ca nu suntem tratati,ci doar amortiti si ca de fapt,e o boala incurabila...
nu fumul tigarilor tale reprezinta problema,Dana,ci fumul inconstientei lor.
Senzatia ca pana si cuvintele noastre(sub forma de poezie)se departeaza de noi,ne scapa printre degete,nu mai suntem siguri de nimic,nici chiar de existenta noastra...frumos spus in versurile:,,oameni reali ființe vii și cai cu 1000 de aripi mestecă poezia încet
dar
poezia e fantasma celui care o creează ea rămâne mereu doar un semn pe nisip
vin uneori licurici cu semne stinghere să îți vorbească despre ce ai vrut să le spui
cum și cât ar trebui să le drămuiești asfințitul sau prea aurita lumină a vieții
ca să te uite și să te lase în liniștea ta cea mult râvnită de ei dar niciodată avută\'\'
Finalul este sublim...printre mastile implacabile ale oboselii,haosului,tristetii,ratacirii,mai razbat inca strigate de ,,eu nu renunt,pentru ca nu cunosc decat un cuvant care seamna cu asta,dar nu si gestul definitiv\'\':
,,e timpul să dăm la o parte masca eșarfa și gestul impropriu de a scrie doar ce ni se pare că alții ne spun
cuvântul își are și zidirea și zidul în noi nu-l poți ucide la nesfârșit dând vina pe tot ce se întâmplă undeva în afară
pentru că mintea omenească e mai mult decât o cascadă pentru că nu poți fi tânăr la nesfârșit
și pentru că uneori oboseala e atât de deplină încât ți-o faci stăpână și alergi prin ea
ca printr-o zăpadă nouă ca printr-un oraș doar al tău în care nimeni nu are voie să mai locuiască
să strige cu toate cuvintele tale spuse deja să mestece tâmp umbrele care te locuiesc
și să adoarmă apoi fericit în a 4-a frunză de trifoi-breloc așezat la catarama neputințelor și remușcărilor sale

e timpul să-i alungăm din orașul nostru pe cei care strigă deși nu au nimic de spus
pe cei care se hrănesc din viul și visele noastre
aici nu e lumină îndeajuns pentru toți aici trăiește doar un singur om
e viu real și nu are capăt sunt doar eu aici
eu și lumina mea care nu suportă descompunerea în nuanțe haotice\'\'
Fac o pirueta si nu iti dau o steluta,Dana,pt ca tu ai lumina ta,ci toata intelegerea de care sunt in stare pentru sensurile acestei poezii...
Cu respect,
Diana Tugui

Aveti dreptate,inceputul e cam greoi.De fapt,era;am facut o prima modificare si cred ca e ceva mai bine.Eu le-am numit reguli de buna purtare,dar suna frumos si ,,indreptar suflestesc\'\',mai ales ca imi suna ca o implicare a dimensiunii religioase.Ceea ce e adevarat,intr-un sens,numai ca haosul e prea mare pentru a putea fi exprimata clar.
Va multumesc si va mai astept.
cu drag,
Diana Tugui

Salut, Doru Emanuel.
Diana Țugui nu prea are unde sa-ti raspunda, astfel incat sa nu contravina regulilor site-ului si sa vb despre altceva cand trebuie sa vb despre poezie.
Ma scuz ca trec pe aici asa tarziu, ce voiai tu sa afli este ,,ena_21_dream@yahoo.com\'\'. Nu am mai revenit la articolul despre festivalul de la Udesti pt ca am vazut ca se creasera niste polemici acolo si nu sunt pe gustul meu.

sincer,
Diana Țugui

Din punctul meu de vedere,poemul se inscrie in sfera pe care am numit-o transparenta(transparenta pe care o imaginez de mai multe feluri si care ma obsedeaza in poezie).Si cred asta pentru simplitatea cu care sunt aduse langa noi sensurile fundamentale ale existentei....inca de la inceput(probabil este si ideea indusa de titlu)avem senzatia ca linistea nu este decat un inceput.Undeva,in spate este o amenintare surda,iminenta, care,din cate am citit in raspunsul dumneavoastra,este reprezentata de paianjen sau de ,,orice alta temere\'\'.Cuvintele capata conotatii deosebite,nimic nu este ceea ce pare,sau tot ceea ce vedem este un semn care isi cere deslusirea.
O poezie care poate fi citita pe mai multe planuri:aparent claritatea expunerii(la nivelul formei ramane si este de admirat),apoi sensurile care o ,,proptesc\'\'.Frumoase imagini:)

sincer,
Diana Tugui

ps:m-am certat putin cu punctele de la sfarsit,eu le reprosam ca nu prea le sta bine lanaga o astfel de poezie,ele stiau de fapt intentia autorului care le-a asezat acolo cu o anumita intentie presupun si care nu poate renunta la ele:)

Un ritm alert care face poezia asta sa se tina dupa noi sau dimpotriva,sa venim noi ,ademeniti,aparent, de sarmale si placinte:P.Imagini simple(nu simpliste insa)dar sugestive,imaginea trecerii timpului(apropo,imi place de asemenea jocul de timpuri verbale,viitorul si prezentul,care compun imaginea realitatii acesteia haotice) si a ostilitatii,chiar a agresivitatii.In ciuda tentei de joc,e ci ceva trist aici,e traire,e viata.Frumos.(nu dau citate,recomand poezia intreaga:P)
titlul e special,dar parca nu e locul lui aici totusi...hmmm...stii tu ce e cu el...
Cu drag,
Diana Tugui

Se simte asteptarea din spatele ploilor,a cuvintelor,cineva nedefinit si totusi omniprezent ,,aștepta altundeva\'\'....pana la urma asteptarea aceasta devine obsedanta,lasa libere instinctele ucide elanurile ,,cineva împărțea luna cu mine. îmi era foame. mușcam din ea. nu mă gândeam la nimic.\'\'
Imi place modul tau de a scrie,de a spune lucrurile:)

sincer,
Diana Tugui

ps:la un moment dat imi da senzatia ca ii lipseste ceva textului.Daca gasesti tu acel ceva,aseaza-l frumos aici si pune-l la poezie:P

Da,intr-adevar,strig mult,dupa libertate,dupa cuvinte,dupa oameni si mai ales dupa mine.Ati intuit foarte bine:)
Va multumesc(pt ca intelegeti).
Cu drag,
Diana Tugui

Pasarea imi apare aici ca simbol al liberatii spiritului,capabila sa zboare ,,până dincolo de gardul spitalului
dincolo de pomii înalți.\'\'
Era o complicitatea placuta intre aceasta pasare si purtatoarea ei....iar cand pasarea moare,poetului ii ramane zborul,ca o noua promisiune....

sincer,
Diana Tugui

ps:imi raman niste puncte pe retina de aici,mi se pare ca ele taie brusc ideea sau fraza,mutileaza,se poate si fara..tu ce crezi?
era o pasăre noaptea /se cuibărea/în miezul meu cald-de fluiditatea asta ce zici?Nu prea lasa replica prima strofa asa cu punct inca din primul vers,iar noua,cititorilor,ne place mereu sa scotocim in sensurile poemului si sa ne imaginam ce vrem:)

Sunt de acord,e ceva cu poezia asta,ii lipseste ceva,si pe mine ma cam sufoca atunci cand o citesc.Mereu se poate mai bine,nu?:)
Va multumesc pentru parere si timpul acordat.
Cu respect,
Diana Tugui

\'langa
\'o data ,,intentie\'\',de doua ori e deja prea mult,desi nu trebuie sa lipseasca:D

De ce ai renunta la ultimele versuri?:D...de oameni se mai poate fugi,se poate reveni,dar nimeni nu pleaca din sine insusi cu posibilitatea de a reveni vreodata...de aceea e bine sa te simti(uneori?depinde de stare) cea mai frumoasa femeie din lumea ta ,,la mine acasă/până la oglindă și înapoi\'\',printre aplauzele noastre:)....
Poezie,asa cum ne-ai obisnuit(personala daca vrei tu:D).

ps:nu am ratat nimic(in materie de poezie),desi semnele de lectura sunt mai rare,admiratia e aceeasi:)
cu drag,
Diana Tugui

Eu inteleg de aici ca exista trei poeme diferite,fiecare cu titlul si problematica lui
Prima poezie construieste o imagine originala,,,foamea\'\' de cunoastere sau de ,,inteles\'\' fiind devorata de oameni,care isi pot devora si sentimentele
A doua este un copil-matriosca,o aglomerare de fiinte,care pot fi eurile uneia singure sau altele,diferite.Titlul suna insa pueril.
Ultima poezie imi sugereaza o camuflare a adevaratelor valori si a sentimentelor
citit cu placere,
Diana Tugui

Imi cer scuze ca (din motive tehnice)am revenit tocmai acum.
Iti multumesc ceea ce ai vazut,de fapt pentru ca ai vazut si pentru rabdare.Ti+am ascultat sfatul si am mai modificat ceva...mereu e loc pentru mai bine:) multumesc
sincer-sincer,
Diana Tugui

Probabil e aglomerat,de artificial nu stiu ce sa spun,e parerea ta si o respect desi nu sunt de acord cu ea.
Multumesc pt trecere si ganduri ,,sincere\'\',
Diana Tugui

Gata,am modificat.... mici greseli pe care mie imi place sa le numesc ,,eu sau tastatura\'\':D desi obiectul sec 21 nu prea are nici o vina
Da,era ca o dorinta de reinventare,dar cu acelasi material asa cum se face de obicei cu plastilina si bineinteles,cautare....
Multumesc pentru observatii:)
cu drag,
Diana Tugui

Draga Iolanda,
Iti multumesc pentru sugestie vedem ce se poate face si mai ales pentru modul in care ai spus.Inseamna mult ca poezia asta iti spune ceva:)
multumesc
sincer-sincer,
Diana Tugui(sau naida nalore,cum vrei tu:p)

Daca Nichita sau Blaga mi-ar fi spus ceva(de bine,de rau,nu conteaza)despre ce scriu si cum scriu,as fi tipat de bucurie.Dana,pot sa tip?(da,recunosc,tip mult pana ma satur de mine,dar acum e altceva).Multumesc.Inseamna mult.
sincer-sincer,
Diana