Poezie
malédiction
1 min lectură·
Mediu
nimeni nu se mai descalță când intră
în câmp
*
ard avioane de hârtie
lângă casele pompierilor
pierduți la ruletă
păsări jefuite de cer zac
împăiate pe ziduri de metal
câinii își latră dinții lângă
vitrina măcelarului care crește fluturi
în borcane
pictorii și-au mutat culorile
sub poduri fără ape
cuvinte-fâșii zboară
de pe buzele ultimilor cerșetori
acuzat că respiră prea mult îngerul
este exilat deasupra Căii Lactee
*
ochi de sticlă își rostogolesc
imaginile pe străzi ninse
în iulie
clovnii șchiopătează le-atârnă vopseaua
îmbătrânită pe obraji
măștile de plastic scârțâie
în fotolii rupte
ghicitoarele varsă
timpul
din cești de cafea urlând nu e lună plină
*
ploaia a inundat chiuvetele
monede găuresc palmele
ard pe covoare fumegând
sunete înfipte
în ochii surzilor un soare apune
de trei ori
e noapte sub cizme înalte
uitate lângă uși
*
Crăciunul își aduce brazii
prea târziu împodobiți
îngeri cu glezne julite și cu aripi
strânse în valize verzui se grăbesc
către ultimul peron
încă nu s-au împreunat mâinile încă se bolborosește
pe scări ciobite
cine ar putea fi
http://www.youtube.com/watch?v=_0v07InoFiU
043.668
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Diana Lorena Țugui
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 177
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 47
- Actualizat
Cum sa citezi
Diana Lorena Țugui. “malédiction.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/diana-lorena-tugui/poezie/1799101/maledictionComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
LAmulte imagini, mai bune, mai putin bune. per ansamblu mi-a dat senzatia de amalgam, dar mi-a transmis senzatia aia a unui haos platit sa intresteze, ca un clown intors pe dos de o forta malefica. primele doua versuri incep bine, promit.
0
DȚDomnule Paul Bogdan va multumesc pentru sugestie...in legatura cu imaginea care v-a intrigat pe dumneavoastra ,,câinii își latră dinții\"ma gandeam ca traim intr-o lume atat de dezorganizata incat si instinctul de aparare se intoarce impotriva noastra..si ceea ce aparent este alaturi de noi poate fi impotriva noastra..pana si interiorul ne poate dezorienta(de ex mintea ne joaca feste uneori sau ,,instinctele\"noastre nu sunt altceva decat mecanisme care s epot deregla si nu mai putem separa binele de rau).V-as fi fost recunoscatoare sa pomeniti ceva si de starea pe care o starneste poezia,daca acesta exista..am o obsesie cu sentimentele..cuvintele care nu provoaca nici o reactie cititorului sunt orice numai poezie nu.
Va multumesc,
Diana Tugui
Va multumesc,
Diana Tugui
0
DȚDomnule Leonard Ancuta va multumesc ca ati adus vorba de starea pe care o provoaca poezia..deci sa am sperante ca se poate numi asa?..Ati intuit foarte bine haosul la care se refera iar amalgamul de imagini(poate si din forma,mi-a dat ceva batai de cap)se leaga tot de aceasta stare.
va multumesc,
Diana Tugui
va multumesc,
Diana Tugui
0
Dacă ați vrut să realizați imaginea unor câini care latră la propria lor imagine, poate ar fi fost mai fericită formularea:
câinii își latră dinții în vitrina
...în oglindă.
Așa cum este acum, cititorul, la prima vizionare, își pune întrebarea: cum este posibil ca un câine să-și latre propriii dinți?
Cred că se poate spune și mai bine decât am sugerat eu.
Câinii latră la dinții din vitrina... etc.