Poezie
clowning
1 min lectură·
Mediu
noaptea râd în somn
ziua mâinile se descompun în gesturi străine
orice ating devine opac și departe
lumina se lovește de un trup care nu-mi aparține
(un obstacol artificial)
nicio oglindă spartă
nicio neliniște în perdeaua tremurată de vânt
nicio vibrație în cuvântul electric
niciun vultur înfipt în ficatul lui prometeu
niciun extraterestru ostil pe pământ
nicio pisică pe marte
(deja atât de familiar)
dar ce făgăduință în hohotul nebunului care dansează desculț pe cioburi
ce iluminare în lampa uv pentru gâza care se izbește de geam iar și iar și iar
052.307
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- diana dumitraciuc
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 92
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
diana dumitraciuc. “clowning.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/diana-dumitraciuc/poezie/14148951/clowningComentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Distincție acordată
O anestezie conștientă și o luciditate electrostatică la care aderă toate gesturile mărunte iar și iar și iar. Din punctul meu de vedere un poem de stare eliberată de orice îmbâcseală.
0
Mulțumesc pentru semnul generos. Textul e o încercare timidă de revenire după o pauză cam lungă, așa că luminița asta e un impuls să continui, să scot poezia din anestezie.
0
Mie personal ultimele 2 versuri mi-au placut pentru forta lor vizuala. Mai bine de atat nu cred ca puteau fi scrise. De asemenea stilul in care au fost elaborate imi place, la limita dintre cotidian si suprarealism intr-o foarte usoara nota minimalista.
Restul insa mi-a creat usoara impresie a unui text neinchegat care incearca sa creeze atmosfera necesara finalului. Este dupa parerea mea un text asupra careia la un moment dat s-ar mai putea reveni.
Restul insa mi-a creat usoara impresie a unui text neinchegat care incearca sa creeze atmosfera necesara finalului. Este dupa parerea mea un text asupra careia la un moment dat s-ar mai putea reveni.
0
Mulțumesc mult pentru trecere și pentru părere. Cam așa este. Totul a fost cumva o pregătire pentru final, o luare razna în trepte, niște salturi prin nonsens. Mă bucur dacă au reușit măcar ultimele două versuri. Mai încerc.
0
Dacă simți că „trupul nu-ți aparține”, nu ești tu, nu te identifici cu el, înseamnă că ești sau conștiența, sau sinele superior, sau sufletul, sau spiritul, una din ele sau toate odată.
0
