Diana Caragiu

Mulțumesc pentru lectură, reflecțiile pe marginea poemului și aprecierile tale.

Paul, multumesc pentru comentariu, poemul este cuminte, chiar naiv, copilaresc, dar asa am vrut sa fie... in general nu folosesc majuscule, dar uneori simt nevoia de o personalizare in plus.
Razvan, ma bucur ca ti-a placut poezia, multumesc pentru trecere/semn, esti oricand binevenit!

Asta mi se tare nostim, ce faci acum, mori de grija cititorului?!... te identifici cu cititorul, cu lumea, esti glasul poporului umilit, mintit, pacalit cu metafore ieftine… :) Si dati drumul poemului din mana, ca-l sugrumati, nu vedeti ca nu mai are aer saracu, abia mai respira, eu am spus un deget dom’le….un deget, ce faceti acum e inadmisibil …:-))

Ottilia: iti multumesc pentru gandul tau rezonant.
Gabriel: ma bucura ca poemul respira in ce te priveste.
George: Din felul in care comentezi/scrii, cred ca ce inteleg/simt eu despre poezie e total altceva decat intelegi tu despre poezie, asa ca nu prea avem ce sfaturi sa ne dam. Daca aveam douazeci de ani, poate ca m-as fi culcat pe stele... dar sunt suficient de matura si echilibrata, lipsita de vanitati ieftine. Poemul nu e nici mai bun nici mai rau decat ceea ce este, si asa fiind a fost apreciat deja de cativa poeti de valoare. Iti respect parerea, dar pentru mine nu prea valoreaza, sorry. Si tocmai ca poezia nu copiaza realitatea sec. Pot sa-mi amintesc/imaginez cum ma balaceam in placenta mamei, in lichidul amniotic, si sa fiu autentic din punct de vedere al artei poetice, pentru care a imagina inseamna a da viata unui continut ce, slava Domnului, nu imita realitatea, altminteri nu s-ar merita efortul si s-ar plictisi cititorul... de astfel de poezii abunda piata pentru ca e cel mai facil sa scrii asa. cat despre prinsul in plasa, e ceva de o platitudine extrema, nu, multumesc! Nu o lua ca pe un afront, nu ma deranjeaza comentariile negative sau care nu sunt apreciative, fiecare e liber sa aiba o parere si sa urmeze un drum, sa se foloseasca de ceea ce crede ca ii ajuta in creatie si sa ignore nesemnificativul. Sa auzim de bine!

Emilian: iti multumesc pentru lectura textelor si semnul tau de apreciere. este un poem simplu, sincer si personal, inclusiv titlul are pentru mine o relevanta personala, de aceea il pastrez, desi, e adevarat, in alte conditii nici eu nu l-as fi dat.

Madalina: multumesc pentru remarci, te mai astept, cu drag.

pentru trecerea prin text, cuvintele frumoase, receptarea poetica (singura viabila) a poeziei.

Ottilia, ma bucura ca ai simtit, la trecerea ta prin pagina, forta si siguranta. Orasul strazilor in evantai este orasul copilariei si adolescentei mele, Braila, unde toate strazile incep si se sfarsesc la Dunare. Te mai astept cu drag.
Stefan, ma bucur ca ai simtit pulsul poemului, viata din el. Te mai astept si cu alte ocazii.

Stere: îți mulțumesc și eu pentru semnul de lectură, te mai aștept și cu alte ocazii.

Angela: merci pentru flashul critic, mă bucur că vezi fermentând potențialul îndrăznelilor interesante.

Florian: chiar dacă nu se vede în pagină, steluța ta stă bine pe cerul poeziei :) mulțumesc mult pentru aprecieri. felicitări pentru evenimentul de la Chișinău. la cât mai multe!

Tuturor vă urez sărbători cu pace și bucurii alături de cei dragi. Hristos a înviat!

multumesc frumos, ca intotdeauna prezenta ta prin poemele mele si aprecierile pertinente sunt un prilej de bucurie.

probabil ca suntem veri primari...:-))

am intalnit int-o anumita descriere medicala cazul cand cineva nu mai vedea direct, ci incetinit, ca din aproape in aproape, sub o presiune psihica uriasa. respiratia din lucruri, insa, viata ce rezista dezagregarii impinge uneori tocmai in asemenea stari-limita spre un catharsis. o atmosfera bine reliefata, in opinia mea.

pe cat pot sa nu pierd pe drum pe nimeni... :) multumesc pentru semnul de lectura, prezenta unui receptor atat de instruit si fin ca tine ma onoreaza.

ca ti-ai adus aminte, Stefan :)) multumesc pentru apreciere si ca ai facut stop cadru in mod elegant pe unele imagini care importa in economia poemului. trecerea ta ma bucura.

Leonard: multumesc pentru aplecarea si parerea exprimata relativ la acest text, ma bucur ca ti-a retinut atentia.
Anni Lorei: danke schoenn :) iti doresc succes cu lansarea, sa iasa precum iti doresti.

mi se pare că primul vers e de-a dreptul fascinant, dincolo de faptul ca textul reuseste sa intretina o enigma. te citesc.

multumesc, ma bucura mult trecerea ta prin poemele mele, inciziile tale sunt binevenite!

multumesc frumos, Anni pentru trecere/semn! da, e frig, dar e un frig sanatos :) si te poti incalzi cu una poezie mai sus ("foc") ;)

rog Editorii să îmi treaca la Offtopic comentariul precedent, am apasat din greseala pe tasta Enter inainte sa apuc sa il scriu.

voiam sa spun ca mi-a placut curgerea reflexiva, atmosfera, si mi-au placut indeosebi versurile

Cum n-am putut să ne stingem de tineri,
am lăsat steagurile să fluture-n voie

nu am intentia de a scrie cu frica de a nu trece cumva prin locuri comune sau cu sfortarea de a evita tot ce ar putea fi privit drept cliseu, mai degraba las libera inspiratia si incerc sa gestionez aceste puncte critice cat mai bine, asa cum spuneai si tu. perseverand, sper ca pe viitor sa-mi reuseasca mai bine. Multumesc pentru semn.

mi-a placut balansul între împăcare și neîmpăcare, reflecția curgând pe un ton detașat și in acelasi timp suficient de prezent pentru a arunca lumini poetice pe lucruri...