diaconescu diana

am cerut cerurilor să fie înalte și m-au ascultat! am cerut ascultărilor tale să fie terestre… și mi s-au supus! acum, dacă, am să-ți cer cu ajutorul gândului, niște

eu cred ca toti avem, un cer al nostru. sub care ne e scrisă ora la care putem iubi.și noi l-am avut. era o toamnă frumoasă, pe-atunci și încă vacanță. fusese un an plin cu inerții. se mai intâmplă

mi-am lăsat sufletul la ușa ta în noapte și-a dispărut! usor... legat de fapte ce nici măcar n-au început mi-am lăsat sufletul la poarta ta pe scară și l-ai vandut pe\'o cană de cafea și o

mi-au murit gândurile și ți le întreb ție, cum să prepar un sos de rouă, cu fericire, să trag fermoar, privirii grele de dinapoi și să-ți sărut mărgeanul gândului, păstrat în doi.

m-am împăcat! m-am împăcat cu sufletul tău cu unirea cu fulgii cu unirea fulgilor cu ei înșiși născând în zapadă atenția mută a inimii nude. m-am împăcat cu sufletul meu, cu sufletul

Am să spun zilelor Că toată risipa asta Nu are rost Am să spun norilor Ca toată ploaia asta… Nu mai are nici un rost Și am să mai spun Inimilor, dar tuturor inimilor De pe toată planeta

Ai inima la tine?? Te doare?? urlăa?? Din cauza mea?? Păi rupe-o și arde-o, url-oo, smulge-o scoate iarna din ea!

mă scufund în tine, clipă, uitată, pribeagă, plângând. mă scufund în tot noroiul dintre aripi pe șinele trenului plutind. mă scufund într-un argint necosit de multă vreme și

dimineața din tine îmi tace gândurile. dimineața din tine îmi face cuvintele senine, și mi le coase cu un gând. un gând absolut, despre adevărul din noi. dimineața din tine, îmi place

Immm… ...toamna asta…. Seamană cu tine Revine In zbaterea de aer Dinspre tine către mine … Căci toamna asta seamană cu tine! Se va pastra, Sau mai revine? In frumusetea ei cerească E un

eram eu, aerul, și o furtună de cuvinte printre trupurile noastre istovite, lovinde de șerpii uitării. și am căzut! mortal! devenirea noastră s-a prăbușit dintr-o dată cu tot

Iti răscruzesc genunchii Nescrijeliți De idei De doruri Din alte femei Iți întorc senin spatele Si te chem. Prin insăși Clipa asta De plecare Amară Din toamnă! Ce toamnă… Ar fi fost

Sunt, Un gând sporit Cu jumătate de nimic Sunt O gură de aer copt In întunericul speranței Sunt Un gând nociv Pentru…jumătatea mea De inimă Nocivă și fadă.

Fericirea din tine Fericirea din mine… Esti tu și atât. Zâmbetul tău Desenat pe inimă In forma de culoare, E un sunet mai mare Un sunet colorat. Fericirea din mine Esti tu, Cu gândul

Azi.. Am amânat curgerea zilei… Așa ...ușor! In balansoar! Azi… Am supt sângele clipei Până la omor! azi…am repezit Apusul zilei Până la răsărit Azi… Am urcat încă un nor In mine

Am un gând încercănat Aplecat Peste povestea unui rând.. am un gând în culoare, în artificii ‘n splendoare, oof, și da… am un gând bogat!

Ești o gură de aer distilat In nervii mei cenușii Esti o undă amară de Tipăt Peste distanța Până la păcat. Esti o brumă vagă de adevăr Până la capătul răspunsului Pe care’l cauți! Eu

Imi pot plânge ecuațiile’n altă parte Nu aici! Imi pot plânge Mestecenii privirii Oriunde Nu în tine! Imi pot ploua gândul Suferirile Si …căutarea de tine ‘napoia sărutului tău De

Mi’e dor cu lentoarea iubirii, Cum îmi bei gândurile mi-e dor… de aerul calm al serii în care îmi umbreai zâmbetul asteptătrile când… iubirea dintre noi făcea curbe-n vazduh.. de prea

gânduri tomnatece In toamna asta tu-mi pătrunzi In sânurile muribunzi Si’ncalți dureri Incalți , inunzi Pe suflet mâna mi-o afunzi Si-mi taci de nedorit de mult Când șopotul De calm

Mă iubești nu-I așa? Mă întreba în fiecare noapte privirea ta verde, Invelindu-mă cu trupul albastru de la soarele Dragostei. Tu…. Mă iubesti nu-I asa, Mă intreba în fiece secundă, privirea

șerpuiți în beznă mii de ani ani irosiți demulți și-n van... neirosind blesteme plăgi, urlate\'n lacrimi sângerii... îmi cer lumina... îti cer inima îti cer cumva, de undeva... să\'mi

Un pumn strâns Un sărut copt, Un pom aprins Un măr rostogolit în gol O ușoară ningere pe umeri Un simplu gest Un simplu gând O inimă atinsă de îngeri o aripă din tine atinsă de-un cuvânt