diaconescu diana

vreau să trăiesc frumos în pânza gândului tău melodios uneori încărcat de lumi grele ades... vreau să trăiesc în muzeul stărilor tale de vis când îți cântă gândul către o\'mbrățișare cu

nu-i așa?? nu-i așa că dacă ți-aș da urletul meu înfășurat în coaste mi-ai înjunghia tăiș auzul de m-ar durea lobul inimii?? nu-i așa? că dacă ți-aș număra firele de nisip ars torid de

îmi plac cărările din tine mă duc către mine negreșit iar dacă-ți urc prin gând străine pornirile ce nu m-aduc la tine, să știi că voi învinge valul potrivnic, rău și ucigaș.... voi frânge

Lumina ta Lumina ta , crește odată cu dimineața O spânzur de buzele mele și-o pierd Intr-o vitrină de vise,, O plimb mai întâi într-un tramvai Cu oameni grăbiți dimineața… Lumina ta….o

Am înlocuit substantivele vieții mele Cu alunecatura de pași! Ai cui? Ai peregrinării mele hai-hui! Am înlocuit povestea Rescriind-o A cui? A noastră desigur. Au rămas doar urmele fără de

Sunt Un pumn de nisip Aruncat în ochii Ființei mele, Nedepășit Decât De immense valuri murdare Si grele Sunt…. Un abis curat De dureri indecise Albastre Si verzi, Sunt Un

aș fi putut Puteam să fiu O femeie frumoasă Dacă m-ai fi privit Puteam să fiu Cineva dintr-o casă Dacă m-ai fi iubit! Puteam să fiu un nor Sau lumină Puteam fi și Din când în când o

am , o decupătură de fluturi pe suflet am o zi nebănuit de frumoasă, peste care a nins încet. am o urmă a pașilor tăi pe gânduri și senzația că îmi esti cel mai aproape dintre

mi-aș vinde dimineața să fiu cu tine și cu zâmbetul tău mi-aș vinde culorile , ideile pentru un pumn de zahăr brun împrăștiat peste cărbunii încinși ai inimii tale din zori. mi-aș vinde

Am făcut exerciții de vorbire cu tine și…de acum gata pot să vorbesc. Am făcut exerciții Metaforice cu tine, și… De acum gata Pot să visez prin cuvinte! Am făcut niște exerciții totuși Ale

O să O să mă ascund Intr-o groapă de gând O să pierd . O să- mi pierd speranțele Pe rând. O să-mi sparg auzul, Să nu mai simt, Si să presimt, Gândurile tale. O să dorm. O să adorm

am scăzut timpul fără inima ta, și am pierdut pe de rost, o secundă...

Uneori aud cum vorbim pentru că Tu Fără să deschizi gura, Iți deschizi sufletul! uneori aud cu răcnești Disperat după mine Dar te opresti apăsând clanța ușii Celei mai apropiate. Uneori iți

Culoarea gândului tău, E la mine Ti-am prins-o aseară In tremur de vise Gonind spre trecut! Culoareaa…gândului tău, E la mine’n tâmpla zâmbetului Deschis, Către viață… Pierdute-năuc!

Aș vrea să ning un anotimp cu tine Aș vrea să ning, să număr ploile Prin gândul tău Rămase... Fără mine. Aș vrea să umplu cântul tău De ploi senine fără ghețuri și fără

Am crescut felii de toamnă In parcarea ta din suflet! Am găsit o frunză-n iarnă Linistită, plânsă ‘n taină, Fără sunet! Am crescut țurțuri de gheață Peste un décor albastru Peste amintiri de

Timpul trece Si iubirea’și cere timpii Secundele sparte în cuțite Zvâcnind uriașe Prin inimile noastre Răsucite în corzi de amurg. Timpul ne trece Vâjait Prin ureche Si’mi curg Ciudatele

Mi’e dor de umbra ta In seara asra! Posibil nici să mai conteze Mi-e dor de gestul tău Umplând fereastra Cu aripa Iubirii mele treze!

Mă deschid: Penumbră pentru surâs, Ploaie de martie’mbrătisat în iris și un glob spart de uitareeee… către tine. **** mi-e frig și mi’e încet să te adumbru… mi-e frică dintr-o floare să mai

îmi place! îmi place...gândul tău nimic umplut cu fire de uitare... îmi place când mai stai un pic în palma mea aducătoare de liniști.... sumbru - solitare. îmi place când îmi spui

Mă răsfir în două gânduri Unu-al tău Si unul rânduri De iubire Plutitoare De rodire De ninsoare! Si de soare Si de viață Si de umbra aceea ‘n față De la zâmbet Ti se trage! E

îți spun în noaptea asta c-am să fug de întuneric nopțile\'am să le smulg să pun lumina zării pe amurg îți spun în noaptea asta c-am să fug! și nu mă mai opresc o vreme decât pe dorul

Eu vreau să colb, In întunericul orb, Eu vreau să gând, Intunericul strâmb, Eu vreau să merg Intr-un arc mult acerb.. Aș vrea să scund Un umăr cald, Sau plăpând. miroase-a ploi,