Poezie
Ultimul tril
1 min lectură·
Mediu
A plecat departe.
I-au îmbătrânit picioarele
În pământul din fața casei,
Casă pe care o iubise
Încă din pelincile striate
Care îi răneau trupul, vara.
Brațele, tinere și zvelte odinioară,
Purtau acum o piele ce părea
Înmuiată prea mult
În râul din sat.
Mai reușea să smulgă
Câte o floare cu ele
Și o punea să troneze, tăcută,
În vaza mamei, din hol.
Care mamă?
Nici nu mai știa cât timp
Trecuse de când nu mai rotunjise, apăsat,
Pe buze, acest cuvânt sfânt:
„Mamă!”
Buzele îi erau grele și uscate,
Iar fața, brăzdată de riduri,
Cu ochii scobiți adânc în ea,
Era acoperită
De puful alb al îngerilor.
Nu îmbătrânește.
Se transformă,
Pentru că-n cer
Nu poți merge-n trup de om.
Se întoarse către grădină.
Suspinând, asculta.
Încet,
Abia putea distinge
Cucuveaua...
O fi un semn?
Cine știe...
Auzise cum tinerii plecau.
El rămăsese în anii vieții,
Iar dacă mâine l-ar chema sfinții,
Tot aici ar fi.
Să asculte, din grădină,
Toată agitația lumii.
1237
1
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Denisa-Elena Haiduc
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 164
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 41
- Actualizat
Cum sa citezi
Denisa-Elena Haiduc. “Ultimul tril .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/denisa-elena-haiduc/poezie/14204245/ultimul-trilComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Poate că nu ar fi rău de lecturat la Radio Agonia!