Poezie
Întoarcerea
1 min lectură·
Mediu
Este rece, iar nările ustură
mirosul de lână din covor
ajunge să le posede
mi le zgârie și mă dor.
Ușor, mintea mă duce
în amintirea casei ei,
lemnul putred stă bătrân
o mai ține două sau trei veri.
Este brumă, zorile se văd:
mucegai, îngheț și lână.
Mă trec toate ca un fior,
mă-ntorc și mă strecor
în dor, în bocet.
Pe undeva, în mintea mea,
într-un colț,
a rămas uitată pe un câmp,
mâna ei bătrână,
crăpată de sânge și pământ.
Mă ustură și-acum când simt
porumbul zdrobit în mâinile goale.
Sângele curge, e jertfă,
iar zorile grăbite
îl usucă în țărână mai tare.
Sângele îi curge.
Pământul îl primește.
E soare, iar țărâna
își primește jertfa.
0058
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Denisa-Elena Haiduc
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 119
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 27
- Actualizat
Cum sa citezi
Denisa-Elena Haiduc. “Întoarcerea .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/denisa-elena-haiduc/poezie/14205165/intoarcereaComentarii (0)
Autentifică-te pentru a lăsa un comentariu.