Poezie

Întoarcerea

1 min lectură·11 septembrie 2026

Mediu

Este rece, iar nările ustură

mirosul de lână din covor

ajunge să le posede

mi le zgârie și mă dor.

Ușor, mintea mă duce

în amintirea casei ei,

lemnul putred stă bătrân

o mai ține două sau trei veri.

Este brumă, zorile se văd:

mucegai, îngheț și lână.

Mă trec toate ca un fior,

mă-ntorc și mă strecor

în dor, în bocet,

mă-nfior.

Pe undeva, în mintea mea,

într-un colț, se ascunde,

uitată pe un câmp,

prezența ei cu mâna bătrână,

cu crăpăturile de sânge și pământ.

Mă ustură și-acum când simt

zdrobitul porumbului în mâinile goale.

Sângele curge, e jertfă,

iar zorile grăbite

usucă-n țărână mai tare.

Sângele îi curge.

Pământul îl primește -

E soare și s-a dat

schimbul cel promis și sfânt.

0021

Denisa-Elena Haiduc. “Întoarcerea .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/denisa-elena-haiduc/poezie/14205165/intoarcerea

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.