Ultimul tril
A plecat departe. I-au îmbătrânit picioarele În pământul din fața casei, Casă pe care o iubise Încă din pelincile striate Care îi răneau trupul, vara. Brațele, tinere și zvelte odinioară, Purtau
Planare în apus
Spre raza de lumină a soarelui, o aripă bate pe loc, și mă ustură ochii privind spre ea, până se face albă și-o pierd în înaltul ce stă pe loc. Mă duc degrabă s-o caut dintr-un alt unghi al pădurii
Anatomia unui înger
Fiica mea s-a născut cu bucle. Fiica mea e înger și n-o să poarte cercei, pentru că la marginea urechii duce bucle, bucle și iar bucle. Din piele, omoplații în relief – Fiica mea, cu umeri ca de
Pasăre cu sânge de argint
Șuvițe de lumină, prelinse din boltă, le privesc traversându-mi irisul. Cu teamă mă prăbușisem din cer, unde păsări de argint mă țineau cu ciocul. Ecouri de voci mă încolăcesc și cred că am străpuns
