A început ca un joc la bibliotecă.
Ai închis ochii executând piruete
până la amețeală.
Cu o mână firavă mângâiai cartea sorocită;
era naivul de verde,
cel din umbra ferestrelor de timp
Făcusem măzgăleli pe-o ciornă,
așa cum înmoi o cârpă în var
și o izbești de perete,
în mod repetat și pur.
Apoi, privești..
Privești dimineața.
Privești după-amiază.
Privești pe
Încă o zi în care soarele zâmbește
gâdilat de frunze.
Soare.
Pete albe se revăd pe azur,
semn că ziua s-a spălat de noapte
în mare grabă.
Pătat.
Ciripitul păsărilor aleargă de pe o
Ia-mă din colțul acesta de rai fără îngeri
unde sunt țintuit
cu parfumuri euforice.
De dor să curgă literele
poeziilor de dor
în cor
îndepărtate de izvor.
Scoate-mă din oceanul negăsit pe
Părul îi era ca o sfoară încâlcită
unsă cu ulei de oase.
Ochii îi era ca două dopuri de plută
scoase pe jumătate cu tirbușonul.
Nasul îi era ca un mâner de damigeană
scursă până la ultima
Omagiez noaptea pentru că invocă
somnul și relaxarea -
acești detergenți antistres
care spală petele de oboseală
și pe care ziua îi vinde la suprapreț.
Ai zice că ziua și noaptea se spală una
Televizorul derulează emisiuni fără oprire. PC-ul funcționează fără scop - șuierând din cooler.
Am în mână lumânarea voinței, iar ceara îmi picură în sânge. Dragostea nu se mai vrea versuită, ci
DM