spătar neglijent

există discontinuitate în toată această paralizie ca și când străzile ar dosi prin baruri goale întoarcerile victimizezi prea mult apusul, îl pătezi intenționat cu clor și pe bună dreptate nu te-am iubit, uitucule, la început observi și tu ochii mei sunt niște tranșee în care moartea flutură lacrimi; numai aiuriții se îndrăgostesc așa, din prima de o femeie ca mine când de fapt nu era nevoie decât de un mic răgaz în care să consolăm singurătatea că a rămas fără purtător