Jurnal
și plămânii ei sunt cărbune
1 min lectură·
Mediu
pur și simplu azi nu
concep să fiu mijlocită
asta sau
aș putea să adun o vietate
din care să-mi fac steag alb
ori de câte ori dumnezeu nu se mai întoarce
caut în tivul îndepărtării de tine
motiv să șlefuiesc soarele.
pun laolaltă rama
și respirația perfect simetrică.
acum știu. zidurile mă imită
impecabil. te sperie când
îmi inventez bătăile inimii fâstâcindu-se
pe podul palmei tale. cu excepția
acestui fin exercițiu de suprimare, totul este firesc
continuat și de cealaltă parte a oglinzii.
am tresărit, uitucule
ca și când moartea ar fi venit
să-mi spună ia și numără
copilă tot ce rămâne nenumărat al meu să fie
044.271
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Daria Darid
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 108
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Daria Darid. “și plămânii ei sunt cărbune.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daria-darid/jurnal/13986863/si-plamanii-ei-sunt-carbuneComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
DDOtilia,
intr-adevar, este un text pe de-a-ntregul captusit cu portiuni indaratnic taiate din renuntarea dariei cea de pe urma . ca fapt divers, a incetat sa numere . caci a vrut totul sau nimic . si .. iat-o acum . rostuind resturi intr-un text ce pipaie urma uitucului ei drag .
invat sa vad cuvintele ca pe grus numai bun de asfaltat cerul .
un sf de saptamana bland ..
intr-adevar, este un text pe de-a-ntregul captusit cu portiuni indaratnic taiate din renuntarea dariei cea de pe urma . ca fapt divers, a incetat sa numere . caci a vrut totul sau nimic . si .. iat-o acum . rostuind resturi intr-un text ce pipaie urma uitucului ei drag .
invat sa vad cuvintele ca pe grus numai bun de asfaltat cerul .
un sf de saptamana bland ..
0
RDaria, aici e cel mai fain poem pe care l-am citit în ultimul mult timp. Îndrăznesc să spun că e unul din cele care îmi vor rămâne în minte mult timp de acum. Nu cred că pot să explic, poate tocmai asta e minunat.
E o confesiune emoționantă, de la un capăt la celălalt, a reușit să mă facă să uit tot puținul pe care îl știam despre mine. Cred că textul de mai sus reușește să demonstreze că pentru a scrie nu ai nevoie decât de ceva, un orice pe care să îl fi trăit. Superb!
E o confesiune emoționantă, de la un capăt la celălalt, a reușit să mă facă să uit tot puținul pe care îl știam despre mine. Cred că textul de mai sus reușește să demonstreze că pentru a scrie nu ai nevoie decât de ceva, un orice pe care să îl fi trăit. Superb!
0
DDRaul,
oare ce avem noi, oamenii, cu steagurile albe ? ne pre(a)dam din vreme . m. se zgaieste cu tupeu la toti oamenii pe care-i intalnim, parasim, intampinam etc. intr-adevar, nu e nevoie de prea mult ca sa scrii . e tot un fel de exercitiu si asta . si nu e vorba de supravietuire aici. poate o oranduire a asteptarii . astept sa vad ce se mai intampla, ca tot nu mi-am fixat alt orizont decat podul palmei uitucului meu drag .
sper ca nu e de rau uitarea.
o zi blanda ...
oare ce avem noi, oamenii, cu steagurile albe ? ne pre(a)dam din vreme . m. se zgaieste cu tupeu la toti oamenii pe care-i intalnim, parasim, intampinam etc. intr-adevar, nu e nevoie de prea mult ca sa scrii . e tot un fel de exercitiu si asta . si nu e vorba de supravietuire aici. poate o oranduire a asteptarii . astept sa vad ce se mai intampla, ca tot nu mi-am fixat alt orizont decat podul palmei uitucului meu drag .
sper ca nu e de rau uitarea.
o zi blanda ...
0
mai trec,
Ottilia Ardeleanu