indicații scenice

( o fac spre binele tău ) nu te vei cunoaște niciodată oglinda se interpune treci pe lângă oameni zilnic nu aveți loc să vă întoarceți privirea târăști fără tragere de inimă pământul bătătorit de atâta singurătate tot îngropat într-o pereche de ochi perfect goi și te miri în răstimpuri cât ți-e de ușor trupul pesemne nimic altceva decât o cușcă pentru moarte pe ultima sută de metri te îndrăgostești mereu de acest charon cu cheiță evident nu ajungi să-l cunoști niciodată ținutul de mână se interpune te mulțumești să-i pui umbră ușor de recunoscut și te convingi răsuflarea lui face cratere în cerul ăsta bosumflat de febr. te ridici pe vârful picioarelor îl săruți în îmbrățișarea voastră se zvârcolește frigul nu vă clintiți apoi ploaia un fel de cortina înaintând pieptiș aplaudă