colaj de ziduri de diferite mărimi

câteva raze despică pătura atârnată de geam (le prefacem în liane pentru priviri descompuse în capse minuscule de praf) lăsăm frigul să respire în trupurile noastre lipite spintecate de cel mai frumos copac al vieții pe care l-ați văzut vreodată cu teci perfecte în care se coc sicrie de toate mărimile am vrut să le rup să le calc în picioare peste noapte cresc la loc sicriele au nume mi se rostesc ușor la ureche la un rând cu alinturile iubitului meu mototolesc copacul vieții într-o omidă vernil sidefie placată cu perechi de ochi deschiși de duzină - nasturi descheiați la paltonul negru al trezirii - * moartea supraviețuiește prin oameni mi-a spus la urmă