p.s. a se adăpa chiuveta numai cu cenușă

linia de sosire nu ovaționează nimeni decât un bec rece spânzurat de câteva ore în locul meu am pus foc tuturor oglinzilor din încăpere îmi umplu buzunarele și ochii prefăcuți în cenușar cu tremurul contorsionat al întunericului privirile ard cel mai simplu ca niște hărți marine de pe care s-au coborât țărmurile una câte una pe scara de incendiu a tăcerilor ziduite între noi flăcările îmi ling obrazul așa cum fiara își linge nou-născutul improvizez o ascuțitoare din singurătatea asta nefolositoare creionul își ia rămas bun apoi dau să plec panglica sfârșitului îmi ține calea în locul tău o oglindă oarbă îngenunchează pe podea din ea crește un urlet primul care a aruncat cu piatra.