nici prin gând nu-mi trece

să te las aici în mijlocul propoziției cu privirea ta de meduză cu tot de care se mai lovește doar ploaia asta domesticită ca de o umbrelă căzută la întâmplare în plină stradă în brațele mele sârmoase ori de câte ori încremenim așa, tăios . să-mi strâng lucrurile să ți le las ție pe toate în dreptul ferestrei să-ți treci privirea prin ele așa cum ai mângâia un miel alb-negru înainte de a-i cere iertare . să-mi închid ochii să deraieze toate șinele să se ciocnească frontal toate drumurile să se prăbușească liniile aeriene să se zdruncine toate mișcările de rotație ale pământului o dată cu mine . nici prin gând nu-mi trece să fac toate astea pentru tine bine .