Cer de noiembrie

Dimineața asta se proptește de pereți toracici cu toată respirația ei vineție cu două padele gata de defibrilație în loc de palme din când în când resuscitează copaci sau gingii de alei doar cât să știu că ai trecut pe aici Ai crede că bușteanul de fum tomnatic indică un cămin în apropiere și miros de gutuie sau în orice caz ceva familiar între timp m-am mutat într-un apartament cu multe calorifere și oxigen îndeajuns cât să-mi văruiască în alb prea alb amintiri între timp m-am schimbat fumez mă curăț nu fac aproape deloc gălăgie sunt foarte atentă când pășesc mă obsedează senzația că podeaua e elastică la orice pas sunt mai jos de moarte iar tu încă îmi mai trimiți ilustrate cu ar trebui să ne întâlnim mai des să înălțăm zmei în inimă totuși ultima dată când ne-am întâlnit ochii ți-erau două seringi goale flămânzite mi le-ai înfipt în călcâi de atunci n-am mai simțit cam nimic