daria caza

n-am mai simțit de mulți ani nevoia de a muri; ca atunci când mă jucam de-a moartea și viața pentru că aveam douăzeci de ani și mi se părea că totul stă în puterile mele; aș fi murit și-aș

dumnezeu e făcut azi din nori poate că mâinile lui frământă planete prin Alfa Centauri și poate că-ți netezește adesea drumul spre Sirius, dar astăzi astăzi zic.. are nasul din abur și

hram mare astăzi prin biserici sfântul Gheorghe l-a străpuns pe balaur preasfințitul ambrozie binecuvântează primăvara cu sânge și solzi voi înflori în noaptea asta în livezile voastre cu buricele

ouă iepuri narcise la fir cozonaci zvâcnire de fălci ronțăim cu ierburi amare misterele eleusine adorm și visez un atunci într-un foarte nicicând și-n demult mă văd descifrând în sprâncenele

se-mpleticește spre mine ducându-și mâna la gură gestul leprosului din Banaras m-ajunge din urmă nu azi azi nu pot cerșetorul m-atinge în treacăt cu degetul arătător și umărul stâng mi se

de pe vremea când mamele puneau varză la acrit în butoaie de lemn în pivnițe locuite de pisici și de șoareci morți de frică și verzele se războiau în mirosuri iar gândacii se ascundeau de lumina

în liniștea acestui alb îmi așez fruntea în iarba ce va răsări frumoasă zeiță prin ne-ncepute zăpezi îmi las gândurile în seama haitelor tale nu voi căuta urmele săniilor pentru că

...de tine...de când treceau dronele urâtele pe deasupra noastră și noi mâncam plăcintă cu brânză nedormiți de două apusuri de soare și nu înțelegeam nimic din traseul lor al dronelor în ciuda

poate că sunt jumătate câine, jumătate pisică și jumătate om, da, trei jumătăți, de ce să nu se poată? și cea de-a treia e cea mai...neclară, prefer s-o țin nevăzută...

ce înțelegi tu prin frumos? adică așa cum mă săruți acum abia atingându-mă și nu mă doare nimic îmi ții obrajii în mâini I can hear your voice in the hills of Darjeeling căciula Lepcha

vom da like-uri cât mai multe like-uri kilograme de like-uri în podul palmelor cu care am atins elefanți îngenunchiați și tigri în lanțuri like-uri de mirungere pentru picioarele noastre neobosite

mi-e dor de tăcere, mi-ai spus; țineai ochii închiși și mâinile îți adormiseră între coapsele mele; nu știam dacă mai ești lângă mine și nu știam dacă tu îmi vorbeai sau bătrânul sau

vama ar fi trebuit să răscumpere totul să ne albească urâtul și să ne-nvețe înotul prin apele tulburi dincolo de geamandură..până acolo unde cerul se varsă în mare cu tot cu îngeri și cu tot cu

îl aștept și știu că-i aproape după zgomotul pietrei de la intrare el lovește piatra de piatră ca pe-un buzdugan o aruncă ca pe-un buzdugan cale de două etaje și rupe lacăte și intră și

să nu te-arunci de la balcon plouă cu mâțe fac tumbe și zgârie aerul și-or să te umple de sânge pân-or să cadă mereu în picioare ce bucurie ce joacă ce circ e să mori

am golit o cameră de toate obiectele ei am aruncat canapeaua verde de pe care oricum cădeai de fiecare dată și masa pe care-ți puneai mobilul, bricheta și țigările uitând de lumea

pe câmpia din spatele blocului meu paște un inorog nechezatul meu de femeie iapă l-a făcut să ridice capul dar pădurea de blocuri îmi ascunde privirea și coama... și cornul.. știai că

în secunda de-acum încăpem amândoi poate că mie îmi ies puțin picioarele în afară și simt cum lumina unui alt soare îmi gâdilă tălpile și pentru că sunt îndrăgostită de sori vorbesc cu el cu

Am deschis mesajul tău și l-am citit pe mijloc, mai am pe dungă. Îmi place cum scrii și mă incită să scriu din nou, dar nu simt agitația aia pe dinăuntru, n-o mai simt, habar n-am cât o să dureze

abia te simt cu vârful unui gând, ești tot aici albastru și argint aș vrea să beau cu tine, Bragi din acum...hai, nu-mi întinzi paharul de absint? hai, du-mă-n insule pustii și cântă-mi, Bragi,

hai.. lasă-te ars de soare și nins și plouat și bătut de vânt și spălat de mare și nu-ți mai fie teamă de coasta ta umblătoare că n-o să plece niciunde fără trup fără mâini și fără

din lăuntrul mărului un glas de femeie tânără cu siguranță frumoasă hai gustă hai gustă de dulcele acrul tălpilor mele vei da cu vârful limbii nemuritoare e moartea cea primită la schimb cândva

îmi spui să mă vindec o s-o fac într-o zi pentru că mama și tata și toți ai mei au avut metoda lor de vindecare mi-au povestit-o la naștere și-a fost bine așa unii erau deja în viață