Danut Gradinaru

Se vorbește-n parlament, Că într-o lume modernă, Cei ce au mai mult talent Pot să doarmă fără pernă.

1 Martie în zbor se arată-n mărțișor pe la fete și femei să le-aducă ghiocei. Primăvara e la poartă faci doi pași și-o vezi la față, în grădină te încântă mângâierea ei cea

Când urlă lupii se ridică părul măciucă ca o pradă prea ușoară. Pe potecile pierdute se mai văd urmele haitei ce zac prăfuite. Ei nu atacă niciodată singuri doar dacă-s prea flămânzi și

Simt setea cum mă înfioară sub o arcadă de lumină iubirea asta-i o comoară și face tot ce vrea din mine. Prin pași urmez stăpâna cale cu tot alaiul care trece, de mă doboară a ei povară voi

Fă ca visul fiecărui copil să devină realitate, păstrează această lume frumoasă, intactă; mai târziu, grădina ta va înflorii peste noapte cu aroma unui zâmbet curat și cald ce te va

M-au atins diminețile sub coastă, femeie și de fiecare dată când mă trezesc mă doare câte una. Nu știu de ce de parcă tu ai avea ceva ce-mi aparține și fugi cu ea prin lume trezind

Golurile noastre sunt pline cu speranțe, ele se adună așa pe viitor; mai trece o zi o nouă speranță, viața merge înainte timpul se petrece. Trăim din vise nu se pierd niciodată, un

Nu știu alții cum sunt dar când mă gândesc la mine, îmi vine să-mi dau palme să simt că încă mai trăiesc. De multe ori mă-ntreb cum de-am ajuns până aici, sărind atâtea obstacole, cum de sunt încă

Astăzi( 24/04/2009 ) o zi noroasă destul de răcoroasă; nu plouă dar vântul ne întâmpină cu suflul său puternic. E liniște, foarte multă liniște de parcă nu s-ar simții sfârșitul săptămânii. Chiar

Înmuguresc omizile, din umbre de copaci se sting în fluturi, ca să renască iară, ciupercile-otrăvite, ascunse printre maci adăpostesc culoarea ce arde până zboară. Se scutură țărâna peste

cuplu ideal- viața e mai frumoasă când iubești duios

Poezia îi dă fiecărui autor dreptul de a se autoidentifica de a se exprima liber prin propria personalitate de a privi profund în adâncul sufletului de a transmite emoții de a scrie mai departe;

Călcând pe urme de țăran vezi cum se face grîul ban sau din făină pâine albă e bună când o scoți din tavă.

Zâmbetul ăsta de piatră ucide farmecul sclipitor ca o cruce albă tăiată in carne, înfiptă adânc în gândul tău. De buze cărnoase se-agață liane și-ntrepătrund fiecare sărut; în liniștea rece

Unde ești primăvară? Că de când te-aștept mi s-au trezit copacii-n floare cu păsări ciripind pe la mustăți și mă-ncălzesc la mândrul soare precum un cuc al sfintei dimineți!

S-au dezghețat apele în tine, iubire și circulă acum ca un orient express! Cine le mai oprește oare? Doar trenul nostru a plecat mâine vom fi peste hotare!

Dumnezeu a creat două părți egale independente una de cealaltă, poezie sentimentală ce nu poate exista fără două rime îmbinate, încrucișate, e.t.c. A lăsat inspirația fiecărei anime de a

Din pădurea rătăcită fiarele îmi dau târcoale, ochii nopții se agită și privesc cuvinte goale. Îmi ascund în spate teama de furtuna răscolită, este frig și îmi dau seama că pădurea-i

Cine a inventat cuvintele a făcut mare prostie. Oamenii trebuiau să se privească-n față nu să-și scrie. Și-n loc de vorbe jignitoare erau doar zâmbete solare. Pe când acum în lumea-ntreagă

hai să fugim împreună departe de lumea asta ciudată undeva în spatele fundalului găurit ca doi fluturi ce zboară nestingheriți îmbătați de fericirea nebună să ascundem cuvintele în liniștea