DANILA MONICA

Adulmecand mirosul ploii ce se anunta Sub pasii tai fosneste toamna-n val O frunza ratacita aluneca plutind Ii sorbi culorile si tremurul final Cazand pe aleile pustii si mute. Si in urma

Candva pe pamant au cazut Din clepsidra cerului Cateva farame dintr-o secunda Si s-au racit adunand Nisipul inghetat intr-o piatra. Clepsidra s-a mirat insa a continuat sa toarca restul

Alaturi de tine am descoperit Culorile ploii nascand curcubee Si lacrimile mele s-au topit Zburand intre doi cocori spre apus Ma zbat ca un fluture beat de prea multa libertate Alaturi de

A aparut intr-o seara plutind Un abur uitat prin amintiri Si s-a asezat langa mine Copila care am fost candva Privind cu ochii mari in sufletul meu mi-a reprosat ca am uitat tot ceea ce

Am inceput prin a desena tacerea Si in fiecare silaba din adancul ei se ascundea o lacrima Apoi am inceput sa plang si fiecare lacrima albastra tremura incercand sa-ti spuna ceea ce eu nu

Mi-am agatat toate gandurile intr-o umbra de creanga si mi s-a desirat firul noptii albastre in care te regasisem Am strivit in palme fosnetul auriu al toamnei din care aparusesi intr-un

Jur ca imi voi atarna fiinta de coltul primei stele iesite la agatat de suflete stinghere. Si poate ca in timp voi invata si eu sa privesc iubind si sa iubesc prinzand radacini in cer.

Din acel inceput de zi nu-mi amintesc decat ca degetele mele intinse se sprijineau de marginile rotunde ale luminii care isi intindea somnoroasa aripile zdrentuite de prea multe rasarituri

Tropotind campia Fulger rasucind in vis Secunda goanei.

Primavara Sarutul sevei Explodand in aripa lunii Uimeste mugurii. Vara Sub apusul violet Aripi palpita alunecand Ultimul fluture. Toamna Arde lumina Invelind in

Aduna infinitul si-l imparte in secunde uitate boabe de nisip rasucind alunecand implacabila se scurge printre noi regrete insotind. Aduce desfatare ori uitare purtand in rastimp nostalgia

Am intrebat intr-o dimineata tacuta de septembrie cerul albastru de ce plange cu ploile-i crude si reci. Si mi-a raspuns: de singuratate… M-am apropiat de copacul care-mi adapostise

Sa fii o umbra si obligata Sa te porti asemeni tuturor umbrelor desi cu certitudine stii ca poti sa dai cu mult mai mult. Sa fii o raza si incatusata in soare Sa te aliniezi celorlalte

Descoperire Cand am pornit la drum nu gasisem decat niste silabe disparate si tipete intoarse catre adancul meu. Folosindu-ma de ele inaintam mult prea incet pe un drum pe care tot eu il

Haide sa ne amintim despre mare si despre nisipul tacut pe care nu puteam pasi amandoi fiindca ne dureau amintirile necuvintelor dintre noi.. Mai stii ca priveai lung spre valuri si te faceai

Trecandu-si radacinile ascutite prin trupul pamantului isi izbeste seva de marginile frunzelor rostogolindu-si spre lumina fructele. Crestandu-si fiecare dimineata inlauntrul si transformand

Ma misc incet sa nu imi sperii trupul dar imi regasesc miscarea multiplicata in oglinzile sufletului meu si uite asa nu-mi mai gasesc nici o miscare. Incerc sa privesc inainte insa fiecare

Ai reusit sa prinzi vreodata in palme vantul si sa-l strecori prin suflet creand furtuni de nisip ? Ai cules soarele de pe bolta albastra si ascunzandu-l in maini sa-l asfintesti? Ai ascultat

Ma aseman cu norul plutind deasupra luminii care devine viata numai in clipa picurarii. Ma aseman cu nisipul din clepsidra rasturnata care devine timp numai in clipa alunecarii. Ma

Intr-o dimineata am sa imi deschid lacrimile si-am sa le caut radacinile. apoi am sa imi ascut mainile si am sa infig adanc in pamantul reavan ce s-a umplut de tacerea lacrimilor

La inceput n-am realizat ca pret de o secunda imi tinusem respiratia suspendata intre mine si tine. Ne regaseam pandind la colturile orei ca si cum am fi asteptat sa ne smulgem fiecare

Cand am privit inspre tine te-am surprins Cu ochii intredeschisi Si-un zambet sagalnic in coltul gurii Atinsesesi rasaritul cu un colt al sufletului Iar celalalt colt umed de ganduri Zbura

M-am nascut dintr-o secunda de neatentie a universului fiindca am primit trup si glas de om inchizand o furtuna in suflet. Am strans in acea secunda toate iluziile si amintirile timpului si