Poezie
Copacul
1 min lectură·
Mediu
Trecandu-si radacinile ascutite
prin trupul pamantului
isi izbeste seva de marginile frunzelor
rostogolindu-si spre lumina fructele.
Crestandu-si fiecare dimineata inlauntrul
si transformand razele lunii
in picaturi de roua cruda
respira tot mai navalnic asteptand nemurirea.
Sub povara timpului nemiscat
isi revarsa ideile despicate prin ramuri
pazindu-si cuiburile in asteptarea
cantatoarelor ce-i vor cotropi universul.
Nelinistea fiecarui anotimp se asterne
in cercuri ascunse segmentand nemiscarea
si inaltandu-i fiecare coroana
cu inca un rastimp de asteptare.
Spatiul dintre arcuirile umbrelor
isi elibereaza nostalgiile amintirilor
care se deschid inspre infinitul cerului
prin rasucirile ramurilor .
001.395
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- DANILA MONICA
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 92
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
DANILA MONICA. “Copacul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/danila-monica/poezie/49604/copaculComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.