Poezie
Tu si toamna
1 min lectură·
Mediu
Adulmecand mirosul ploii ce se anunta
Sub pasii tai fosneste toamna-n val
O frunza ratacita aluneca plutind
Ii sorbi culorile si tremurul final
Cazand pe aleile pustii si mute.
Si in urma frunzei ce s-a stins ramane
aninata-n creanga privirea ta
aiurea cautand o umbra sa-i ia locul
cazutei frunze.
Un rece picur pe obraz iti cade
si se uneste in lacrima ofranda
cand te-nfioara tremurand
e ploaia de pe seara.
Si-n joaca ei cu toamna uda
iti lacrima pe crestet
stropii vii si te indemna
sa-ti grabesti cararea
sub stresinile unei amintiri.
Iti amintesti de alta toamna
ce cotropind natura coloreaza
in galben, ocru, purpuriu.
Dar mai presus de toate astea
de ochii mei cu verdele-n caprui
ce ti-au atins o toamna-n suflet
si te-au chemat sa mai ramai.
Alaturea de ei doar pret de-un vis
ai stralucit sub roata vremii
dar golul toamnei te-a invins
si ai ales o alta cale
...
doar fiindca nu ne-am intalnit.
Octombrie
001.370
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- DANILA MONICA
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 160
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 32
- Actualizat
Cum sa citezi
DANILA MONICA. “Tu si toamna.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/danila-monica/poezie/53950/tu-si-toamnaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.