Daniela Stanciu

Nori de neștiință m-au împiedicat! Un orb am fost,suflet blestemat, Exilul,nu-l găsesc niciunde, O lacrimă încercat-am a ascunde! Beau zilnic mii și mii de gânduri, Să le inec aș vrea,în

Tristețea m-a învăluit când am văzut! O copilă desculță, fără de papuc! Avea în mână doar o jucărie! Tu știi ce-avea? O coală de hârtie! E o bucată de pământ ce-o folosea! Viață și culoare să

Ironic,aș spune mai degrabă! Timpul nu mi-a spus că îngerii au să cadă! Încerc s-adun în ale mele brațe, Sărmane aripi rupte din eternitate, Credința-n inima o înfășor, Ridic privirea să

Ambar,chilimbar cenușiu, Fantastic ești ,dar în pustiu! O liniște în suflet îmi pui, Să fie oare acei doi ochi verzui? Tăcut ascunzi a ta valoare, Ori tu ,de dragoste fugi? De dor,nu ai

Dintotdeauna am știut, Un drum lung am de străbătut! Miracol e,sunt fericită! Și de multă lume preaiubită! Pietate ,un chip dulce, Independența,armonie! Ruga mea e pe vecie! O lume noua mă

Translucidă,transparentă! Eficace sau prudentă? Îți dau inima în dar, Un suflet,tu ai habar! Balanță în gândire, Ești tu lină amăgire! Splendoare îți ofer, Cu un simplu,cer! ? Predestinați

Alunec ușor pe patinoar, Mă joc cu fulgii de zăpadă! Călătoresc pe-o nouă stradă, Un semn de carte,rătăcit e pe culoar! Nu cunoșteam a ta însemnare, Oriunde am fost în căutare! Șocantă,dar

Furată mi-ai fost tu într-o clipă! Efemeră durere,de ce tot țipă? Răscolesc eu întreaga casă! Imposibil ca fericirea să lipsească? Caut și nu găsesc,în disperare! În van a noastră

Era iarnă,un sezon friguros! Nu aveam decât un palton gros! E incredibilă zăpada de afară! Vroiam ca sufletul să nu mă doară! Oarbă bătrânică am întâlnit! Ieșită să se plimbe cu al ei

Călăuzește-mă, tu sfântă scriptură! Adu peste mine mir și învățătură! Căci eu m-am născut în păcat! Învață-mă cum să fac să fie iertat! Din jale și multă amărăciune! Un strop doar,dă-mi

Îmi apari plângând, Miros de vară, adulmecând! Mă ocolești,ești obosit! Tu, iubire ești de negăsit! Îmi torni un val de ceață! Cade încet pe a mea viață! Orb tu vrei să fiu? Să nu văd cum

Se zice din străvechi ce e iubirea! Alături eu îmi aruncam privirea! Iubești, chiar dacă nu cunoști! Un sentiment nobil încerci să-l coși? Bizară, stranie o declari! E iubirea, de ce totuși

Vreaj fermecat,dulce poveste! Înalt,măreț sulbim! Acum îmi dau o veste! Teluric,feeric,intim! A fost a mea poveste! Elfi creați în fantezie! Faraonii-n piramide! Regii cu ale lor

Căzut-a de pe-un nor zaharisit! Încercarea de-a te face tu iubit! Fulgi de dor din inima-ți căzură! Pentru tine,seducătoare făptură! Plină-ți e viața de bomboane și caramel! Nu pot să-l iubesc

Stai,uită-te la mine cum ard, Frunze ce-n fața toamnei cad! Atinge flăcări din jar aprinse! Rupe aripile ce spre tine sunt întinse! Fugi,ascunde-te în lume, Înainte ca amintirile să te

De dor e conturat al tău impas! E al tău drept,declară tu ce a rămas! Cred,însă că tot tu nu mi-ai zis! E frica ta,nu cunoști , al meu scris! Nu ai crezut în forța ta,or nu ai vrut? Erată la

Dacă,mă-ntreb mereu și dacă, Atins-am cerul,devin opacă? Culoarea lui,mă învăluie oare? Atingerea lui,e a mea vindecare? Visam să mă contopesc cu nemurirea! Rămâneam așa mereu,amintirea! Era

Înconjurata sunt de-a oamenilor ochi! O lume nebună cufundată-n deochi! Degeaba încerc, a le explica! Un dar au , acela de a complica! Ghețari atârnați de o fereastră! O inima rece,de culoare

Îmi zic mereu, s-a terminat! Nebună, totu-i ruinat? Credeam că pot să pun un punct! Evenimente să scufund! Rădăcini ieșite din pământ! Cărbune negru, zăcământ! Am gânduri ce vor exista! Mă

Tremurat simt în al tău glas, Regăsești iubire în acest răvaș, E o declarație de amor! Brodată cu mătase și mult dor, Uitasem eu că te iubesc! Iubite,mereu îmi amintesc! Eclipsat e al meu

Stropește-mă furtună ,cu ai tăi picuri catifelați, Aripi de îngeri pe pereți pictați, Străzi cufundate în ceața de fum, Poze găsite într-un vechi album! Trezește-mă la realitate cu un

Nu, nu vreau să cunosc acest cuvânt, Uitat-am eu de-acest veșmânt! Scriu scrisori fără să văd un sens Tăciune, flăcări ce ard intens! Încercam să nu-ți scriu fără rost! Uneam cuvinte-n

Din nou fotografiez! Echerul îl iau și subliniez! Ce temeri am avut? E real?chiar te-am pierdut? Trasez ușor linii subțiri, Încadrez totul în amintiri! - E misterul,vreau să îl

Mă cerți tu pentru-a mea dorință, Vrei s-o transform în somn,sau neștiință? Să mă prefac că aș fi oarbă? Nefericirea să mă absoarbă? Un suflet cald mi-ai dăruit! Amor, pasiune de