Poezie

Noi

1 min lectură·2 februarie 2011

Mediu

Furată mi-ai fost tu într-o clipă!

Efemeră durere,de ce tot țipă?

Răscolesc eu întreaga casă!

Imposibil ca fericirea să lipsească?

Caut și nu găsesc,în disperare!

În van a noastră încercare!

Răscolesc și în mansardă!

E de negăsit,nimeni n-o să creadă!

Alintare îi dau eu sufletului!

O vorbă bună pun spiridușului!

Găsesc din nou fericirea?

Atentă sunt ,îmi va căuta privirea!

Să cred că ea va reveni?

Îmi zic decis,fericire,te voi găsi!

Mai caut jos,în subteran!

În ceafă m-a lovit a lui tavan!

Numai așa eu m-am trezit!

Nu am ce cauta,timp irosit!

Oh,tu pierdută fericire!

În mine erai tu,dulce trăire!

În mine tot timpul tu ai fost!

Nu știam,căutam fără rost!

Sufletul și-a mea gândire!

În inima-mi sunt, însuflețire!

N-am știut că ești a mea!

Erai cu mine,pretutindenea!

001.366

Daniela Stanciu. “Noi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniela-stanciu/poezie/13970129/noi

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.