Poezie

Înger

1 min lectură·4 februarie 2011

Mediu

Ironic,aș spune mai degrabă!

Timpul nu mi-a spus că îngerii au să cadă!

Încerc s-adun în ale mele brațe,

Sărmane aripi rupte din eternitate,

Credința-n inima o înfășor,

Ridic privirea să străpung un nor,

Încet picuri de sânge încep să cadă,

Un zâmbet ofer ca și rocadă!

Zețar,am căutat pentru a-ți scrie,

Încercat-a el să șteargă din melancolie,

Durere n-am simțit când m-ai străpuns,

E doar acel final,ce îl vroiam ascuns!

Zețarul a-nceput să recunoască,

Îngerilor le-a dat puterea să renască,

Mozaic de iubire,a revărsat,

Îngerilor așa viața le-a dat!

E ironic din nou,mi-e greu să îndrăznesc,

Citit-am scriptura doar să reușesc,

În zadar lipesc aripile căzute,

Un trecut nu-l șterg,clipe avute!

Duhul de dragoste ce l-am găsit,

A topit iubirea în al meu infinit!

Și-așa aripile spre cer se-ntind,

Timpul trecut nu ți-l pretind!

Îngerii mi-au arătat ce e iubirea,

Ironic,iubesc chiar și despărțirea!

001.109

Daniela Stanciu. “Înger.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniela-stanciu/poezie/13970411/inger

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.