Daniela Luminita Teleoaca

offff, Doamne, domnule iG, câtă lașitate!
Dar fie la dvs acolo (sper să nu se ia via agonia!!). Amin.

de intoleranță, de toți monștrii aferenți ei! Iată, tocmai de-abia aici se poate vedea „magistral” micimea unei entități erijându-se cu ostentație drept lider absolut al unei „maxima moralia” Vaaai și-amar! În afară de un jalnic lamentabil J accuse! (Chiar: cine suntem noi să!???), nu am văzut nimic altceva aici! Ba da, o IDEOLOGIE MONSTRUOASĂ, FALS CREȘTINĂ, CU NERUȘINAT CHIP DE DREAPTĂ CREDINȚĂ!!! O MASCARADĂ! Căci, „domnule”, cum se numește atunci când îndemni la EXCLUDEREA APROAPELUI, ca să folosesc doar un URIAȘ EUFEMISM (nu-mi spune povești, în veci nu te-oi crede, că blamezi păcatul, nu păcătosul: Asta încă o făceau cei din vechime, nu ăi dă pă-acilicașea, ca să mă exprim oltenește!)

De limbaj ce să mai discutăm??!! „pulă”, „găoază” etc. etc. (da, știu, ai beneficiat de paravanul tehnic al textului ce conține vulgarisme: crede-mă: nu ai vreo circumstanță atenuantă, vreo acoperire!).

Texte de genul celor postate aici sunt doar instigatoare la URĂ (cf. hate-speech), INTOLERANȚĂ, LIPSĂ DE DUMNEZEU!!!!!! Tocmai de-abia aici se poate vedea ÎNFIORĂTOAREA ABSENȚĂ A LUI DUMNEZEU!!

Cum de pot fi recomandate astfel de „monstre” ale INTOLERANȚEI, în ultimă instanță ale degenerării umane???? Mai sunt, constat tragic, și susținători, care dau apă la moară: inadmisibil!

Mergi la bor (bis. ort. română = rusă), sigur te pun paznic credincios, asta de nu vei fi deja.... cumva!! (te cunosc de undeva???!!) !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!: text sibilinic, ușor de descifrat de tine


Dar nu mai pierd vremea: „nu să merită”. (nu știu ăi ca tine ce drama traversează transgenderii, familiile lor, ce iad înseamnă viața pt ei, într-o lume dominată de ăi ca tine, ce cruce grea le-a fost dată pt a o căra, cum mulți încearcă a-și lua zilele: nu au cei ca tine capacitatea de a înțelege, ci doar de a înfige cu nerușinare pumnalul acolo unde rana sângerează, DE A FACE DIN GÂNDUL SUICIDAR O REALITATE!!! Desigur, e mult mai „moral” să acceptăm relații multiple, triunghiuri conjugale, agresiuni familiale, divorțuri în „familii tradiționale”, crime și muuuuuuuuuuuuuuulte altele. DAR LUCRURILE SE VOR SCHIMBA. SIMT ASTA.

domnule georgescu,
mizez pe un cititor ceva mai luminat, capabil să atribuie obiectiv stările etc.
nu scriu după rețetarul nimănui, nu am făcut-o, nu o voi face vreodată!
nu urmăresc niciun „ultramodernism” (!!!), probabil asta e obsesia altora. scrisul meu reflectă exact starea interioară, nu obișnuiesc să revin, să-mi caut nod în papură cum faci tu, probabil = în mod cert dispunând de infinit mai mult timp liber decât mine (sincer, asta este impresia: că mă aflu pusă în fața unui pluton de execuție al cărui unic apăsător pe trăgaci este un bătrânel cârcotaș, răutăcios, frustrat rău de tot!)

apoi cum îți permiți să denaturezi realitatea, crezi că prin interpretările tale eronate, voluntar distorsionante, o să pui la pământ munca mea (științifică) de o viață?! ASTA E NERUȘINARE, GEORGESCULE, NU ALTCEVA!!! Nu dispui tu de datele necesatre pt a emite un punct de vedere obiectiv legat de munca mea științifică!! De acolo, din... comoditatea personală... Ai scris măcar un articol de 5 pagini, și altceva în afară de „poezie”?!!!

Am văzut, de altfel, oripilată de-a dreptul, cum este „ritualul” pe aici: nu vă puteți începe ziua sau, mai probabil, nopțile..., întunericul, dacă nu v-ați FĂCUT CA LA UȘA CORTULUI, apoi lamentabil de caragialesc, vă împăcați, dați stele etc : ÎMI VINE SĂ VĂRS, DA’ MĂ ABȚIU, „VERE”!!

sincer, georgescule și alții așijderea ție, credeți că o să-și facăCAreva harachiri pt răutățile și inepțiile unora ca voi??!!

Și, dacă pun patimă, nu te privește pe tine, dar rețin îndemnul la ponderarea ei, implicit la detașare, atunci cd vine vorba să am de a face cu „interlocutori” ca tine! Nu merită!!!

Nici că aș avea un dram de feminism NU TE!

Iar acolo suuus în text, eu sunt aia pă care o regretă prostu ălă dă bărbat care n-a știut să o prețuiască, așa că trebuie să să mulțumeascăCUalta: o nenorocită adevărată (asta, ca să nu ai dubii din nou!!... Apropo, îl cunoști pă nea gică=geo vasili??)

ce mizerabilă treabă, cât tupeu, câtă nesimțire !!

îți permiți să intri pe pagina altora, să insulți, sub aparența bonomiei, apoi pozezi în victimă: lamentabil, domnule, lamentabil!


Regret din nou că am pierdut chiar și aceste 10 minute din timpul meu cu adevărat prețios, forțătă fiind de „unii”. Ce e pe aici:
autarhie?
neonazism?
neocomunism??? !!
și alte căcaturi în –ism?
„democraților”!

CERCETAREA ȘTIINȚIFICĂ IMPLICĂ TRUDĂ MUUULTĂ, ASCETISM, RENUNȚARE LA MULTE, SACRIFICIU, NU SE FACE PRIN MASTURBARE ȘI NICI PRIN ÎNCĂLECAREA ȚOPÂRLĂNEASCĂ A CELUILALT!!

Apropo și de ălalantu: viorel ilie stănică: nerușinat gestul de a parodia – chipurile – discursul științific!!
Of, dar nu tb să avem prea multe așteptări de la!!



Redundant să adaug: site-ul ăsta nu-mi ține loc de aer, nu mi-a ținut, nu-mi va ține vreodată. NU VĂ GRĂBIȚI, DECI CU!!

Un ps mic de tot: nu că m-aș justifica în fața nu știu cui: nu am avut încotro: a tb să-mi adecvez limbajul la interlocutor.

Domnule!!
Altfel, nu purtați grija studenților mei, se bat pe cărțile mele! La masterat e bibliografie fundamentală!!

Considerați dialogul încheiat.

Știința e destul de „incomodă”, nu oricine o poate face! Rămâneți, dară, pe terenul dvs așa de palpitant și de comod, la îndemână, puteți scrie inclusiv în orice poziție, stare, penurie sau excedent temporal etc etc. etc.

PS-uri importante:
Chiar nu ați înțeles absolut nimic din textul de mai sus (nu că aș fi avut vreo pretenție: trebuie să ai acea sclipire aparte și minima disponibilitate să te prinzi de Idee!).
Evident că nu am reprodus aici toate proverbele cu DRAC: ar fi trebuit să scriu vreo 30 de pagini, poate mai mult!!! (Hahahaaaaaaaaaaaaaaaaa!!)
Sunt o serie de colegi pe aceste site care chiar s-au bucurat să citească multe miniarticole de acest gen! (Deci, nu pt dvs postasem eu!)
Da, e cultură (nu strică, ba dimpotrivă!): fiecare o aduce în stilu’ lui, cu mai multă sau mai puțină abilitate... poetică (sic!)

Și, da, citez: că am din CINE! (480 de pagini până în prezent: va fi a 10-a carte semnată de mine, la edituri valoroase... dc tot mă forțați s-o spun)

genul ăsta de muncă m-a făcut de multe ori (să nu zic constant) să mă simt exact ca o... - ce credeți? - ca o, da, exact ca o cloșcă (!!): cum stă cloșca pe ouă și niciun potop n-ar da-o la o parte - nu ar risca ea să i se răcească ouăle, să-și piardă puii din dragoste agonisiți (sau agonisibili, ca să fiu mai barbară în exprimare) - exact așa și cu munca asta sisifică de cercetare! În cazul meu însă, „norocul” e mare, plăcându-mi la nebunie temele ce-mi fuseră date a le duce la împlinire! E mare lucru, căci, de fapt, cam eu le intuii și le alesei (sic!). Rezultă că, da, răbdarea este și ea esențială, mai ales că „în joc” sunt sute de pagini, iar aici nu-ți permiți să bați câmpii... nici măcar cu grație! Recunosc: câteodată aș vrea să scriu o carte într-o noapte, numai că e nevoie de cel puțin câțiva ani!

În concluzie, dragă d-nă Ottilia Ardeleanu, vă mulțumesc frumos!
Gândurile mele luminoase,
D.

Lumea o făcuSESĂ (sic!) se privească...

„pleoapelor grele, căzute”/ grelei căderi a pleoapelor: cele 2 structuri evocă alt conținut! Eu mă gândeam la... ochiul ăla care, închis pt afară, înlăuntru se tot desface.. (nu știu dvs la ce?!)

„aș înlocui scâncetul cu geamăt (corabia e, vizual, bătrână… scâncetul e al bebeilor)”: ceva aflat în pragul extincției se apropie, mai mult sau mai puțin paradoxal, de origini.

„vai vouă! este o exclamație,. nu văd legătura cu abținerea filosofului (nu el a exclamat?)”: era un strigăt/anatemă sau cum vreți să-i spuneți... reprimat (doar era... filosof!). Cine știe? Poate o păsuire înțeleaptă, acordarea celei de a 2-a șanse?! (nimic nu este exclus!)

„de la “era frumoasă…” eu citesc o altă poezie. de fapt, de acolo devine cursiv și întreg un poem”: NU se poate: constituie un tot. Nu neg însă că pe alocuri sunt / textul e mai puțin accesibil.

Mulțumesc pt timpul pierdut,
D.

Așa este, cum spuneți!
Altfel, un text simplu, venit din altă lume/vreme, aproape un... „intrus”.

Gânduri bune, D.

printre altele, găștele... începeau..., încă încep cu G (destul de simplu, zic: în memoria afectivă a copilăriei G se leagă (și) de... niscaiva „gâște!”)
(altfel, tristă realitatea ta, ce să mai adaug? Dar ne-am putem „muta”, măcar uneori)

Sunt pline de nerv, inteligente, aduc surpriză narativă și... stilistică! Aș tot citi! Altfel, la.. „plictis” nu am reușit cam niciodată să ajung și nu doar pt că este vorba despre texte în general scurte!
Recunosc, în puținul meu timp liber, postările din această pagină sunt printre puținele de pe aci care îmi rețin atenția (la fel de sincer)...

(Și) pentru mine orice reapropiere de acest spațiu echivalează unei stări de grație: încerc să mi-o procur chiar și prin minitexte de genul celui de mai sus, atunci când găsesc un minim răgaz. Cred că un astfel de exercițiu ne face mai frumoși lăuntric, dar (poate) și mai puțin vulnerabili, cine știe?.. chiar (mai) puternici (!)


Gândurile mele luminoase,
D.

Apreciez gestul și vă accept scuzele.

Dle Diaconescu, unicul „efect estetic” (pe care, cine știe, chiar veți fi mizat) este RIDICOLUL!! Mulțumesc pt „generozitate”, nu-mi trebuie o terță persoană, iar de-ar fi măcar cinșpe la sută dân omenire fericită asemenea mie, și tot nu ne-am apropia iminent de Dezastru!! În mod cert mă confundați teribil-terifiant cuCuTotul altcineva, altfel cum de v-ați permite „toate cele”?!
Cât despre „te(rfe)loage(le)” dv., fără doar și poate are legătură cu vârsta considerabilă pe care, fatalmente, nu o dovediți: „versurile” de mai sus spun totul despre „uriașa” capacitate afectivă ce stă în spatele lor.

Nu am, dom’ne, eu timp de onorat invitații și alte cele (AVIZ ȘI ALTOR AMATORI AȘIJDEREA), de făcut cronici... false (???!) etceterisime la fel de jalnicissime, Domnule, mă confunzi, probabil că o mai făcură șî alții, inclusiv pă aci! Să gândim, domnule, oleacă înainte de a ne manifesta „genialitatea afectivă” sau, mă rog, „afectivitaea genială”!

Regret că mi-am luat din prețiosul timp, fiind efectiv FORȚATĂ să răspund!!! Promit a nu se mai repeta: NU MERITĂ!

Concluzia: să mai stăm și strâmb, dar obligatoriu să judecăm DREPT!



(Remedii naturiste pentru Infectii intestinale)

... o stare, printre multe altele, exprimată succint, în limita posibilităților temporale

Am mai citit texte de ale dvs., în puținul meu timp dedicat actului artistic. Pe scurt, textele dvs. sunt foarte clare, foarte „aerisite”, plăcute... Dar ce mai așteptam, de pildă, eu? Poate o notă mai puternică de afectivitate, un ton / stil mai puțin impersonal, mai puțin „reportericesc”, mai puțin explicit, totuși, fără a sacrifica limpezimea în favoarea / câștigul ambiguităților, care, da, chiar ar fi binevenite măcar pe alocuri. În plus, tot ca un minus remarc o mai slabă stăpânire a concordanței temporale: la lectură se simt aceste „derapaje temporale”.

Desigur, este doar modul meu de a recepta, fiecare autor este liber să-și precizeze stilul, limitele între care se mișcă!


Mult spor în continuare!

... am citit textul! Am zis: citesc 1 frază-două, dar am ajuns până la final (nu că ar fi fost f.lung!): am o slăbiciune maximă pentru „amintiri”! Impresia per ansamblu: un text frumos-liniștitor! O anume hipnoză pe care o accepți = în care te complaci pentru că-ți face bine! Mi-au plăcut și regionalismele, formele arhaice etc. (s-au strecurat însă și unele greșeli gramaticale!), aerul de „altceva”. ..Ce voiam să mai spun... faptul că mi-a reținut atenția maturitatea trăirilor (m-am uitat de 2 ori: da, 18 ani!!!!) care, da, poate genera maturitate stilistică. Maturitatea asta izvorăște dintr-o nostalgie anume, din totala sinceritate / asumare a actului confesiv...

În concluzie, cred că ar fi bine să continuați!

...ni se face tot mai mult și tot mai des dor de Acasă, locul ăla de unde orice cădere este percepută a fi nu doar suportabilă, ci chiar... șarmantă, aducătoare de sens, pe care așa de greu îl (re)găsim rătăciți în străina lume a altora.


Cu prietenie luminoasă,
D.

nici eu nu m-am priceput neam vreodat să fiu... șmecheră, dar măcar uneori i-am țipat lui Dumnezeu: „Fă-mă, Doamne, șmecheră! (mă rog, mai adăugai.. și... „nesimțită = nesimțitoare), dar iaca nu mă făcu! Așea că mă resemnai. Și chiar mi-i ghini cu mini.

... chiar dacă nu tu în persoană ești experimentatorul „de-adevăratelea”, apare în contextul unui imbold, spontan, ca toate imboldurile de altfel, anume acela de a EMPATIZA cât mai profund = autentic cu o anumită stare / atitudine / întâmplare etc. Ar fi interesant un exercițiu de transpunere la pers. a III-a a textului de mai sus: cam ce ar rezulta?

Apoi aici se pune o falsă problemă: aceea a unei deontologii anume („indispensabilă!”), a unei (i)moralități (a scrisului), care efectiv nu are acoperire, în niciun caz aici: Dostoievski, da, are dreptate, deloc paradoxal, să afirme cele de mai sus: dar punctul lui de vedere este validabil cu referire la un anume tip de literatură, care implică responsabilitatea față de evenimente, persoane (istorice, memorabile) etc. ce depășesc cu mult cadrul intim, individual, a cărui eventuală „deformare” nu s-ar repercuta negativ în vreun fel, nici asupra creației propriu-zise, nici asupra vreunui receptor.

„Adevărul brut”, iată o sintagmă care nu mă convinge! Chit că am vrut să scriu și eu texte.. naturaliste... Dar ieșiră „naturalist-fantastice” (spre disperarea unora)!

Din minima mea experiență: începi să scrii, da, te inspiră ceva din realitatea asta... PÂNĂ LA UN PUNCT! După care, CÂMPUL ESTETIC ÎȘI PROCLAMĂ SUVERANITATEA, ADICĂ PROPRIILE LEGI: e ceva care, se înțelege de la sine, se produce spontan, nu i te poți opune, ca slujbaș al Cuvântului ce ești! Da, și ăsta e Adevărul!

În concluzie, chiar că nu există o „rețetă universală” pt a face literatură, oricât de mare ar fi tentația „globalizării”, a „tăvălugitului”, a burdușitului în vreun pat sau altu d-al lu procust ăla. Și, totuși, unele „produse” dau mai bine decât altele, că se recunoaște au ba.

...a literaturii!!!(desigur, o "joaca" verosimilă = convingătoare, deci...nu mai e nimic de adăugat = comentat!)

Spor in continuare!