Daniela David

Plouă încet. Cu diamant. Încă o zi din cele din urmă. Îi rog pe Arhangheli, pe Maica cea Bună. Să ne-ascundă de foc, să fugim de neant. Veacul din urmă. Timp fără loc. Îngeri se-mpiedică de

descarcerați-mi inima. a nimerit într-un accident rutier al zilei de azi. o altă inimă, încălcînd regulile de bătaie a înăbușit-o pe a mea.

Om fi noi toți degenerați Și raliați la lumi străine, Dar cînd, deci, o să difuzați Că-n țara asta este bine? Internauți, șoferi, contabili... Vor adevărul gol-goluț, Da’-ntr-un prezent

Viața asta nu-i decît o gălăgie imensă. -Liniște!! A spus Dumnezeu.

Sunt oameni-viermi. Sunt oameni-mere. Sunt oameni ce nu știu a plânge. Sunt oameni care știu să spere. Sunt oameni care nu au sânge. Sunt oameni grei. Sunt oameni-dor. Sunt președinți în țara

Cel mai vechi obicei - să murim. Doar o dată. Sau de mai multe ori... În sine.

Ne-am pierdut undeva, printre frunze... Lasă vîntul tăcerea s-ascunze, Lasă frigul să doarmă sub pleoape, Lasă tot. Nu mai suntem aproape!

În viitor Nu mi-e frică să mor. Mi-este doar de temut Să nu mor în trecut...

Un fel de zi, Un fel de viață, Un fel de chin, Un fel de piață, Un fel de-amar, Un fel de plîns, Un fel de zar, Un fel de prins,

Locuiam alături - peste cărare, Încât vastitatea ei dura Cît un drum de la Terră la Soare, Atât de aproape era!!! :(

Hai, trage în mine cu o sabie de cuvânt, Doar știi că nu omoară, ci doar deschide răni. Aruncă, fiule al mărului, aruncă, Căci altceva nu știi să faci Decât să arunci cuvinte și pe urmă să le

Opriți timpul acestei lumi. M-am săturat să mă trăiască.

Dă, Doamne, cruci la gât, nu cruci pe morminte...

mi-am pierdut cunoștința în buzunarele lui Dumnezeu.

Să plec? peste hotarele acestui suflet este marea. aș vrea s-o pipăi cu tristețea mea, s-o gust în taină c-un cuvînt, s-o merg c-un picior... și totuși, nu s-a întors nimeni înapoi, să ne

Patru milioane de idei Sar cu scîntei Din reactorul dragostei. Nouă idealuri de bărbat s-au înecat în trupul tău neînfricat. Șapte intersecții se uimesc și amețesc căci te iubesc…

Sunt amintiri din vremea care vine, Sunt clipe de mister și deja-vu - Mi-au amintit că-n mintea-mi ești doar tu Mi-au amintit c-o să mă-nnalț prin tine. Mai tare doare clipa

Ai grijă cînd te trezești dimineața. În pat au rămas aburind visele tale. Ele mai sunt calde și le-ai putea lua de la-nceput. Acolo îți lași biletul de avion, Și copiii pe care i-ai ținut în

Ochi- E plină inima de gânduri. Inima asta seamănă perfect cu un pahar de cristal. Și are un picior de-atîta că nu poate fugi din piept. Și dacă la animale atriile și ventricolele pîlpîie

Lacrima mea Lacrima ta- Două ploi albe, De catifea... Umarul tau Umarul meu- Doua pamînturi Udate mereu...

Mîncați portocale, Ar fi vesel... (Căci dacă mîncați , cu tot cu sîmburi și dacă muriți, așa, spontan, De la niște portocale În Republica Moldova, spre exemplu, ar crește - Păduri

Oglinda asta... Azi cineva mi-a schimbat-o. Și ieri tot. Mîine aș vrea să rămînă asta de azi. Dar cineva în fiecare zi are grijă să pună alta nouă. În ele arătăm mai bătrîni decît ieri Și mai

S-atît de grele pietrele-amintirii Și-atît de greu le poți muta din loc... La fel cum, ude, lemnele iubirii Sunt bune iarna pentr-a face foc....