Daniela David

Suntem niște timpuri Ce mor. Trecînd anotimpuri, În zbor… Suntem doar nisipuri Ce curg, Clepsidre cu chipuri Spre-amurg…

Oh, trandafirii mei,vă uscați ca pelinul. Prin ceața vieții mele,prin spinii voștri deși. Ofilite petale,așa vi-i destinul. Să intri nu poți.Nu poți nici să ieși.

Am plîns în pahar. Tu te-ai depus ca sediment. Sticla s-a spart, Tu te-ai uscat… Și acum ești pietroiul De pe inima mea.

Frunte sihastră, Față bălaie, Suflet în glastră, Apă de ploaie. De ce te-ai dus,bunele? Erai aici.Te-ai dus. Și soarele din mine Se vede c-a apus. Și coltele din mine Se vede c-a

Dă, Doamne, cruci la gât, nu cruci pe morminte...

Dorul este un cîine. Slab. Dorul bea numai lacrimi amare. Dorul se strecoară în ograda ta. Dorul îți veghează ușa. Dorul te așteaptă să ieși. Dorul e mare. Dorul privește cu ochi firavi. Dorul

Aruncați zarurile. Să vedem: Cine poate zîmbi frumos, Cine e un tulburat, Cui nu-i pasă, Cine a fost la teatru, Cine e îndrăgostit, Cine e pesimist, Cui îi ajunge fericire… Să vedem și noi

Apără-mi părinții,Doamne, Și nu-I lăsa să-mbătrînească. Eu vreau ca florile să fie- Mereu cu dor să înflorească. Iar firele deja de nea, Să nu le înmulțești, Părinte, Că viața și așa li-I

Ce e pămîntul? E-un păcat, Păcatul duhului din lavă, Păcat de inimă concavă, E un păcat! Păcat.Păcat. Că multe stele-a numărat, Că multe dealuri a umblat, Că-n multe ceruri s-a ascuns, De

-De cînd ești? -Eu? M-am născut exact atunci cînd trebuia, în ziua ceea-n care veniră să mă ia. -Originea? -Dar ce origini vă trebuiesc? Sunt multe mari origini pe globul pămîntesc. -Mai

Om fi noi toți degenerați Și raliați la lumi străine, Dar cînd, deci, o să difuzați Că-n țara asta este bine? Internauți, șoferi, contabili... Vor adevărul gol-goluț, Da’-ntr-un prezent

Am obosit. Am mai trecut azi o dată pe la lutărie. Groaznic ce se face. E mare strășnicie. Atîtea exemplare umane stau la soare… Și-abia de-așteaptă ziua să urce pe picioare. Trei, trei

Iată, am plecat de acasă Și am încuitat ușa. Dar, oricît de bine nu m-aș fi străduit, Știu precis că e destul de descuiată Ca să intre hoțul de suflete în camera mea.

Alergători spre punctul ,,Y” Și mergători din punctul ,,X”... Aș vrea cărările să spintec, Să nu mă tem de punctul fix…! Tremurători pe unde gama Și visători - pe radio... Văzui

Viața asta nu-i decît o gălăgie imensă. -Liniște!! A spus Dumnezeu.

Ochi- E plină inima de gânduri. Inima asta seamănă perfect cu un pahar de cristal. Și are un picior de-atîta că nu poate fugi din piept. Și dacă la animale atriile și ventricolele pîlpîie

Hai, trage în mine cu o sabie de cuvânt, Doar știi că nu omoară, ci doar deschide răni. Aruncă, fiule al mărului, aruncă, Căci altceva nu știi să faci Decât să arunci cuvinte și pe urmă să le

Sunt oameni-viermi. Sunt oameni-mere. Sunt oameni ce nu știu a plânge. Sunt oameni care știu să spere. Sunt oameni care nu au sânge. Sunt oameni grei. Sunt oameni-dor. Sunt președinți în țara

Sunt amintiri din vremea care vine, Sunt clipe de mister și deja-vu - Mi-au amintit că-n mintea-mi ești doar tu Mi-au amintit c-o să mă-nnalț prin tine. Mai tare doare clipa

Locuiam alături - peste cărare, Încât vastitatea ei dura Cît un drum de la Terră la Soare, Atât de aproape era!!! :(

Stelele ce cad nu sper’ Să existe un alt cer... Stelele ce cad, nu știu Că orașul e pustiu ...

Un fel de zi, Un fel de viață, Un fel de chin, Un fel de piață, Un fel de-amar, Un fel de plîns, Un fel de zar, Un fel de prins,

Plouă încet. Cu diamant. Încă o zi din cele din urmă. Îi rog pe Arhangheli, pe Maica cea Bună. Să ne-ascundă de foc, să fugim de neant. Veacul din urmă. Timp fără loc. Îngeri se-mpiedică de