Poezie
,, Cîinele”
dorul
1 min lectură·
Mediu
Dorul este un cîine. Slab.
Dorul bea numai lacrimi amare.
Dorul se strecoară în ograda ta.
Dorul îți veghează ușa.
Dorul te așteaptă să ieși.
Dorul e mare.
Dorul privește cu ochi firavi.
Dorul te doare. Nu e cîine altul
Ca dorul. E slaaab!
Și se ia după tine pe cărare,
Și te pîndește ,și-ți bea lacrimile amare.
Dorul e cîine pentru fiecare.
Dorul se joacă și sare.
Dorul e greu cît o piatră de mare.
Cînd închizi ochii,dorul țipă
Și cere demîncare,
Apoi să-i dai să bea din lacrimi amare-
Nu multe-atît cît ți-au plîns ochii ,care
L-au găzduit în tine pe dorul cel mare…
Pe dorul însetat și fără de mîncare.
Nu e casă fără dor. E în orice pridvor.
Dorul îți păzește casa de alte animale,
Și cîte-o dată e cuminte dorul,
Numai că mereu vrea să bea.
(Fiți atenți să nu-i cădeți pradă)
Așa că lăsați dorul în pace
Și nu-i luați seama.
Poate,s-o lua după tine și-i scăpa,
Și-i rămînea fără dor…
Și atunci-
Care dor o să-ți păzească ograda?!
002.082
0