acest continut nu e disponibil momentan

versul acesta l-aş reduce la atât:
casa fără oameni / singurătatea lângă o sobă veche

(ce e acel ms de care suferă păpuşa?)

aici:
până când bruma dimineţii ne liniștește

o linie continuă cearşafurile albe pe care le înnodăm

multumesc pentru semn. E un text mai vechi pe care as dori sa-l revitalizez. Sugestiile tale sunt bune. MS este in engleza prelucrarea de la muscle dystrophy, o boala incurabila. Adica distrofie musculara. sa ne auzim cu bine !
Daniela

Probabil că va trebui să pui o notă explicativă în josul paginii despre ms, dacă vei publica un volum. Repetiția cearceafului de la început o găsesc excesivă. Știu că vrei să amplifici starea, dar ea poate fi sugerată simplu, fără repetiții: întind cearceafuri, unul lângă altul, până acopăr tot nisipul. Asocierea dintre versul aici e locul unde nu poți scrie un poem și următorul în care nu ai nimic de spus o găsesc pleonastică dpdv ideatic. Versul casă fără oameni înseamnă casă pustie, ori te contrazici, pentru că este cineva lângă sobă. În versul în care spui că el vine să adulmece seara, se înțelege că vine doar seara, să petreacă doar seara cu tine, dar mai jos vorbești despre dimineți cu el. În fine, ce observ eu în poezia ta, ca stil, este haosul narativ, alternanța care, în loc să te țină cu sufletul la gură și să te impresioneze, mai mult te zăpăcește, te confuzează. Plus neconcordanțele. Ca semn pozitiv, ești un autor care pune accent pe efectul cinematografic, cum am mai spus, iar flash-urile ies de multe ori foarte bine, ai darul metaforei, știi să pui în valoare momentul și cadrul. Pe vremuri, mai era un autor care scria ca tine pe Agonia, dar care era mai cursiv. Alina Lazăr era numele lui, devenind ulterior, nu știu de ce, Dacian Constantin. Tot așa cu spitale, efecte etc. etc. O spun în sensul bun, poate faci o analiză comparativă.

Ionut, iti multumesc cu intarziere pentru comentariu. da, textul e mai vechi si cum am obiceiul, daca consider ca merita pun tunurile pe el. recunosc ca aici stilul e cam haotic si o sa fac putina ordine. am citit-o la indemnul tau pe Alina Lazar, da, interesant , gasesc asemanari Ș) inca odata, merci pentru feedback si sa auzim de bine.

citit dintr-o răsuflare poemul, primele versuri mi-au prins atenția ca un clește, ai creat un tablou complet în plină acțiune de la bun început, ...

”tu ești un coyote care vine să mă adulmece seara
dar carnea mea e prea uscată / vii și pleci / vii și pleci” - ce mai mi-a plăcut mult ce transmite poemul și cum se desfășoară, bravo, scris cu dăruire