Poezie
noiembrie
1 min lectură·
Mediu
//
e ca și cum tristețea se confundă cu ceața
înaintezi prin ea cu mâinile mângâind-o
cerul e un pic mai aproape/ mai gri
ca un capac de canalizare
mâinile spulberă viscolul care se pornește
e ceață și viscol
și o păpușă aruncată în mijlocul unei șosele
sunt singură în noapte
și aud doar motoarele voastre
apropiindu-se de corpul meu
// respirațiile voastre au rolul de a mă liniști
ca o pilulă de somn//
îmi înfășor corpul mai departe în tristețe și fum și igrasie
aștept să găsesc o casă în care să mă adăpostesc
o perdea albă prin care să curgă soarele
o bandă rulantă pe care să alunec la nesfârșit
ca într-un vis în care dealuri noroioase mă înconjoară
și eu nu pot/ nu mai pot să urc pe niciunul.
corpul meu tace. păpușa din mijlocul străzii
se uită la mine cu ochii goi
în curând motoarele voastre o vor călca
și nu știu de ce văd în ea toată copilăria mea
un corp de plastic strivit de roțile unui tir
trecând în viteză prin ceață și viscol.
nu știu de ce adorm și vă las să mă purtați în brațele voastre.
032.049
0
CS