#

//

suntem biodegradabili ca două cămăși din lână ce se deșiră încet

ni se opresc inimile în camerele de izolare unde ne atingem torsurile de pereți

apoi le izbim să se spargă suntem împreună dar separați sângele nostru trece dincolo de pereți și ne mângâie fețele

suntem invers suntem albi în interior și roșii pe dinafară

ne descompunem zi de zi o durere moale în oasele noastre ne amintește că suntem vii

ne ascundem durerile

ne înfășurăm în cămășile de lână până ce acestea ajung să ne țină de cald

înghițim pastilele mici și rotunde până ce ochii ni se fac strălucitori

noaptea suntem și mai aproape unul de altul cu corpurile nostre roșii și inimile noastre albe sau așa simțim până ce zeii se vor hotări să dărâme zidurile deșirându-le ca pe două suluri de lână.