Poezie
to let myself go
1 min lectură·
Mediu
un oraș corupt de-atâta strălucire un dj care mixează stările noastre / obsesiile
tulburările noastre obsesiv-compulsive / mecanic, fluid, computerele ne înregistrează gândurile / au murit oameni / a scris da, au murit atât de mulți oameni din disperare
lanțurile care ne țin legați au ruginit mă mișc înspre ieșirile teleghidate care ne sortează în buni și răi trăiește azi și mâine vom mai vedea ce putem face / a scris computerul
ca si cum ar fi fost o ființă empatică / petrecem în cluburile de noapte până dimineața în timp ce afară se trage cu arme/ aceasta este infrastructura dar și dinăuntru ne pândesc pericolele
un gând nu ne dă pace / cât de multe va trebui să jertfim pentru sănătatea noastră mintală mă desprind de fire și pășesc pe betonul umed / în zori ceva imperceptibil îmi atenuează teama / teama că azi soarele ne va găsi întinși morți pe asfalt și nimeni nu va mai fi care să ne facă contururile cu cretă albă.
054304
0
nu vă mă uitați la tembelizor domle, ăștia vând panică la minut,
citiți o carte de dragoste, fără erotism scăpat în văgăuna porno,
ho, ho, ho, lumea asta încă-și va duce mirarea mult timp după noi,
altfel n-aș mai scrie, aș zice la dracu la cine să las, căror ochi
să mă înveșnicească...
Dumnezeu nu citește decât mărturia aeriformă a sufletelor noastre...