Poezie
rosa's deep field
2 min lectură·
Mediu
E puțin mai liniște decât înainte
Pe strada Rosei
A răsărit o lună mai mică decât un gândac iar vis-a-vis la spălatorie a venit
O mașină
Care așteaptă să fie spălată deși e atît de ciudat
Să vezi că noaptea oamenii pleacă singuri din casele lor
în mașină nu e nimeni și rosa știe asta
Dar de fapt în ea plânge un copil
Cu ochii gri
În hăinuța lui gri și un fes gri un copil care de altfel
E liniștit doar că acum se simte singur
Lipsit de apărare
În fața volanului îmbrăcat în piele gri
Și stă așa cu obrazul lipit
De pielea scaunului din când în când își agață privirea de
Ursulețul de pluș spânzurat de oglindă
Care încă se clatină ca un pendul și privirea lui se fixează
Iar Rosa, ciudat aude plânsetul lui
Vede în geamul albastru
Magazinele de peste drum
Globurile toate
Chestiile care sclipesc fantomatic
Mica lui inimioară în sinusoidă
Și e puțin mai liniște decât înainte când mașina
Pleacă /
aceea este mașina în care Rosa și-a lăsat poșeta
Pantofii și rochia
Și acela este tramvaiul care îi blochează Rosei privirea
în tramvai este toată povestea
Copilăria Rosei care desparte acum drumul în două/
*
Și aceea este Rosa care are o inimă brutală ce bate brusc mai repede
În timp ce mașina merge mai repede/ aceea este rosa care pleacă cu mașina
în ea nu este nimeni sau așa crede rosa
Pentru că din spate aude glasul copilului care o întreabă
acum mergem acasă?
și
Rosa știe că acum e momentul să se izbească
și ea și copilul să ajungă dintr-o mișcare
acolo
053.761
0
LA
