Poezie
melancholia
1 min lectură·
Mediu
lungile nopti de iarnă în care
am stat față în față fără să spunem
nimic porumbeilor de pe marginea ferestrei
doar ferestrele deschise din ecrane
și simplele souflle-uri de cartofi dulci
înainte de plecări
doar sunetul în urechi al pașilor scârțâind
înainte de sosiri
noaptea târziu când ninsoarea are ceva coroziv apoi
bypass
respirația care mi se separă de trup
munți mici de zăpadă în care pășesc cu inima validă
în sfârșit această inimă ce
ascultă de legea conservării trupului și mâinile mele fără mănuși
învelind lumea într-o folie subțire
la ieșirea de pe austrostradă
acolo unde o întoarcere scurtă în direcția rece, clară și senină a soarelui
așteaptă și drumul / o linie de aluminiu
continuă
by heart
001560
0