casa concept

ea s-a așezat

în fața ghișeului cu obiecte pierdute

și rochia mea de noroi alb i-a atins picioarele.

ea privește tractoarele trăgând trenul încet

prin fata caselor fără trepte

ea stă și se gândește

într-o zi

tractoarele vor împinge zăpada către margine și

rochia mea de grafit

va fi o lebădă neagră alergând.

*

ea ascultă lumea cerșind o bucată de pâine

pentru copiii ei,ea singură se simte un copil urcînd treptele

casei

până la dumnezeu

ea caută treptele și-l vede pe dumnezeu sub roțile tractoarelor sub roțile trenurilor în zăpada care s-a transformat în noroi ea are glasul copiilor mei care se joacă în fața casei cu fulare de lâna împletite în jurul gurilor

ea trece încet pe lângă tren

și trenul o stropește cu sângele cald al lui Dumnezeu

ea crede că Dumnezeu este o lebădă albă

care a murit înghețată

cu doi trei metri inainte de ajunge în casă

și nu a mai apucat să spună

bine ai venit, aceasta este casa mea

și numele meu este numele copiilor mei

care s-au urcat în trenul acesta.