Daniel Puia-Dumitrescu

Doamne fereste, Vasile, sunt sigur ca asa e, critica plauzibila e mai de folos, nici de laude nu ma intristez;), dar sunt total de acord cu tine!
Pentru mine poezia asta a insemnat durere, atat. Nu vreau sa fiu nici un Mesia \"pagubos\", eu mi-am exprimat durerea...si daca o sa ne cunoastem mai bine (si sa dea Dumnezeu), vei vedea ca interesul meu in \'domeniu\'(=copii orfani si altele) e mult mai mare de-atat.
Ne mai citim.
D.D.

Vasile, in primul rand imi cer si eu iertare pentru \"scopul si durata vizitei\", chiar ma fac sa rad acum reactiile mele! :)
In al doilea rand, eu o vad poezie, reactia celor din jur ma bucura, sunt destui carora le place si care au inteles, iar cei carora nu le-a placut \"imperfectiunea\", nu ma socheaza, pentru ca si eu critic, chiar ma bucura trecerea lor pe la mine si, sper, exprimarea sincera a parerii proprii. Cat despre ce spui tu, cred ca am facut-o, dar nu imi place sa ies in evidenta \'pe post\', asa ca am sa iti spun mai multe intr-un cerc mai restrans, iar copiilor le-a placut. :)
Am ajuns pe la punctul 3 de la tine, cred. As putea sa zic, fara sa te superi, ca exista, totusi, o diferenta de maturitate intre ce ai scris tu atunci si poezia de fata, zic eu.
Iar despre \'dramatic\', cred ca e clar si in poezia mea ca durerea copilului sta mai mult in faptul ca nimeni nu il aude si nu il vede, nu in ce are el.
Cred acum ca nu parodiezi, in acest caz sunt cateva de corectat in poezia ta, dar, cum nu merge modificata, o lasam asa.
Scuze daca te-ai simtit jignit, nu am avut nici cea mai mica intentie, eu te consider prieten...nu ca i-as jigni pe dusmani! :)
Ne mai citim.
Cu acelasi respect,
Daniel

Vasile, astept explicatii...nu inteleg.
Scopul scrierii tale as vrea sa mi-l spui si daca parodiezi, ca asa mi se pare, cum sa inteleg \'discursul tau\'?
Daniel

Am trecut si eu, Maria, nu stiu ce sa spun, ma incurca ale voastre comentarii...nu ma dumiresc, am voie si eu sa comentez, acum, daca e cu dedicatie?
Mai trec. :)
Dani

Mie imi place, Virgile, e tare!
Remarc (chiar daca, cica, asta nu ar mai fi la moda acum pe site):
\"...căldura urii
siguranța necredinței
dulceața invidiei
uneori chiar și disprețul
chiar dacă el poate nu ar fi vrut...\"
Frumoase versuri in imbinarea lor de gluma cu serios, de ochi care rade si ochi care plange...
M-am impiedicat si eu de cateva versuri, de exemplu aici eu as scoate: \"...poate și bucuria (la început mai mult în glumă)
o da, și ignoranța și frustrările le-am ascuns acolo
și mai ales trecutul cu toate drumurile acelea ale lui
neîncepute și neterminate...\" ...paranteza si \"acelea ale lui\", lasand \"toate drumurile lui neincepute si neterminate\"... cum crezi, e doar o parere...mai sunt unele locuri in care devii prea explicit, cred.
In totalitate, imi place poezia, care, dupa cum a zis si Eugen, e ca o piesa ce creste pentru a culmina in final...
Ne mai citim!
Daniel

Silvica, te rog, citeste poezia cu voce tare in metru antic, si dupa aceea scrie-mi...sunt niste sentimente foarte puternice pe care nu vreau sa le re-scriu, pentru ca asa am simtit plansul...
Cat despre versurile punctate de tine, citeste toata strofa, rima e in alta parte...si asta fa-o in metru antic.
Ma bucur ca ma comentezi si chiar ar fi interesant cum imi raspunzi pe poeziile mele cu poezii... ;)
Ne citim/comentam...
Daniel

Adelutza, sa stii ca ma bucur sa te gasesc pe poeziile mele, inseamna tare mult si, crec ca acum, stii si tu asta, te astept mereu! :)
Andreea, ma bucur si ma simt bine cu asa prietene, tare mandru! :)
Lore, am simtit o tristete mare cand am scris poemul, m-am simtit el, copilul, de multe ori simt asta, chiar am niste articole pe aceasta tema in tara, s-ar putea sa le public si pe site cand am timp...ma dor copiii care sufera!
Multumesc mult!
Dani

Maria, ca de obicei, ma citesti si \'ma citesti\', stii tu ce vreau sa spun, multumesc!
Esti o draguta!
As vrea sa recit poemul sa se auda trait, caci mie imi suna... :)
Te pup.
LA re-citiri!
Daniel ;)

Mai oameni buni, eu chiar vorbesc despre copilul surdo-mut, nu sunt eu, chiar m-am ingrozit cand i-am simtit durerea...si despre atatia copii incapacitati...el vorbeste, nu eu...copilul.
Multumesc de comentariu, Andreiuta, ma bucur de prietenie...
Ne citim.
Cu drag,
Daniel

Imi plac maximele tale, Bogdan, nu remarc nici una aici, pentru ca imi plac in totalitate, esti foarte sensibil, mai ales in cele cu Dumnezeu (nu ca ar fi unele fara, dar intelegi ce vreau sa zic).
Cat despre ce zici mai sus, intr-adevar, El a oranduit haosul pentru noi, iar noi ne aratam zi de zi ca suntem din haos, avand in noi pornirea spre nimic, dar cred ca Dumnezeu ne-a pus chipul Sau in noi si menirea noastra este sa scoatem Lumina la suprafata, greu, dar nu imposibil, asa ca, eu zic ca suntem mai mult Lumina decat hazard, intamplare, depinde de noi cum ne raportam. Si cineva mi-a zis odata ca nu exista intamplare.
Cu respect,
Daniel

Asa e Clau, ai dreptate in ceea ce spui privitor la o constructie treptata, dar in poezia asta am pus mult suflet si am vrut sa o public, iar inceputul nu e al meu, e un monolog al copilului surdo-mut, e el, nu e vocea autorului...
Multumesc de trecere si de sfaturi, totdeauna sunt la obiect si binevenite, tu esti tot timpul un gentleman. :)
Mai trecem...
Cu respect,
Dani

Nu e tristetea pentru site, Adela, eu sunt un optimist, de felul meu, e tristetea unei vieti-neviata pe care am simtit-o intr-un copil surdo-mut, pe mine ma ingrozesc suferintele copiilor, iar acum am o clipa de intristare pentru cei care nu se pot juca si lumea nu ii ia in seama, nu are timp...
Multumesc de trecere, ca de obicei, o scumpa...
Cu drag,
Dani

O lacrima pentru ea si un brat de sprijin pentru tine...
Deja te-ai obisnuit sa-mi aduci lacrimi in ochi, dar sunt si lacrimile ochilor tai, sa stii ca bunica ta va fi tot timpul cu si in tine, nu te teme de uitare, nu se va intampla; ea stie ca ai iubit-o, mult, ea stie ca tu ai scris si rade de acolo, din lumina impreuna cu Hristos pentru ca a invins moartea...si Petrica al ei are grija...
Iti suntem alaturi...
Pe curand,
DAniel

Frumos, Vasile, frumos!
Imi place mult aceasta poezie.
M-a deranjat putin, totusi, acea \"caramea\", care banalizeaza un pic discursul poetic, pe care i; indrepti in urmatoarele strofe, dar tot nu imi suna finalul strofei a doua...
NE citim.
Cu respect,
D.D.

\"Timp inghetat intr-o clipa de noi\"...
Si asa imi place...
Multumesc de trecere, Silvia, mi-ai adus zambet pe buze de dimineata, multumesc frumos! :)
Buna sa-ti fie inima!
Dani

Si eu am avut o surpriza placuta citind, Luminita, ma onorezi cu prezenta si, mai mult, ma uimesti vazand ca imi citesti si poeziile din urma! :)
Bine ai venit pe la mine, multumesc, si sper sa treci cat mai des!
Daniel

Multumesc, Vasile, mi-ai adus zambetul pe buze de dimineata! :)
Da, asa e, vreau cat mai multi \'ochi\', dar e greu sa te incredintezi unui prieten si el sa te tradeze, din pacate, viata iti ofera multe tradari, de aceea esti din ce in ce ma precaut in alegerea prietenilor...si cel mai mult te raneste cand cel pe care credeai ca il cunosti te trateaza ca si cum ai fi un strain.
Mie imi placea o remarca din \"Nasul\"(cu Al Pacino) - \"Stiu asta de la tatal meu: pe prieten sa il tii aproape de tine, dar pe dusman si mai aproape\" - asa ca, sper in cat mai multi prieteni! :)...stiu ca cei de pe site sunt niste prieteni pretiosi, sper sa fie si de nadejde!
Cu respect,
Daniel

Si mie imi place poemul tau, Luminita, dar am mai lasat timpul sa treaca si am vrut sa iti urez La Multi Ani de Ziua voastra, pe care tu ai sarbatorit-o cu o poezie tare faina! :)...asta asa, spre sfarsit de zi... :)
Pe curand
Daniel

De 8 Martie gandeam
ca tot barbatul va sari
si cu urari, si cu \'Multi ani\'
femeia o va preamari.

Si ca sa vezi, intru pe net
Gasesc un titlu cu \'8 Marte\'
Sa fie vreun barbat astept
Dar tot femeia-si scrise carte!

Esti minunat, mai omule, mai poti?
M-ai uimit cate texte ai publicat in ultimul timp, te descoperi cu totul! :)
Nu prea ma impac cu acea \"simfonie ne-nteleasa de mult\", in special cu \"de mult\"-ul, nu suna...
Imi place. Ne mai citim.
D.D.