Poezie
Numai eu, dintre toți
1 min lectură·
Mediu
dintre toți numai eu nu am inimă!
și nici vene nu am și nici piele
nici ochi și nici buze nici sărut –
dintre toți
am doar oase și găuri ciudate
prin care uimirea mea ne-ntrupată
suflă ca într-un fluier divin
fiecare zi cântă altfel nopțile toate la fel –
ochii mei buzele mele și sărutul sunt oase
prin care sângele îmbătrânește puțin
cor de naiuri e timpul lumina
simfonie ne-nțeleasă de mult –
dintre toți numai eu sunt de oase
de uimire mă trezesc mă ascult
mă aud doar în mine departe:
să m-asculți nicicând n-ai să poți –
sunt din oase cu găuri ciudate
fără inimă numai eu dintre toți
033.774
0

M-ai uimit cate texte ai publicat in ultimul timp, te descoperi cu totul! :)
Nu prea ma impac cu acea \"simfonie ne-nteleasa de mult\", in special cu \"de mult\"-ul, nu suna...
Imi place. Ne mai citim.
D.D.