Daniel Puia-Dumitrescu

De Ziua Copilului iti multumesc pentru trecere, Virgil!
Nu, eu nu imi dau seama ce fac de obicei, mie imi place fiecare \'copil\' al mintii mele... ;) Uite ca nici infantila nu mi se pare, ce sa fac... Nu-i nimic, iti va placea si tie ceva vreodata din textele mele... :)
Ne citim in continuare...
Cu prietenie,
Daniel

Frumoasa transformarea sentimentelor in idei si ideilor in cuvinte in poezia ta, draga mea...imi place.
Ce nu imi place este ca nu esti atenta la gramatica:
\"dar tu, niciodată nu pășeai\" ar trebui sa fie \"dar tu niciodată nu pășeai\" si aici \"dar\"-ul e bun, nu ar trebui \"iar\", vis-a-vis de ce zicea Elena; alta greseala: \"dar inima, a încetat să mai bată\" ar trebui sa fie \"iar inima a încetat să mai bată\", deci fara \"dar\" si fara \",\", regulile de baza ale gramaticii ne invata ca nu avem voie sa punem virgula intre subiect si predicat. Aici nu se poate folosi \"dar\" pentru ca nu ai nici o opozitie, de exemplu \"a plouat, dar tot ies afara\". Intre \"inima\" si \"pasare\" exista o relatie cauzala, pasarea se aseaza, inima nu mai bate, cauza-efect, deci se impune folosirea lui \"iar\".
Poezia e tare frumoasa, dar sa fii mai atenta si la aceasta parte...gramaticala.
Cu drag,
Daniel

La multi ani, un pic mai tarziu, dar mai bine decat niciodata! :)
Sa te ajute Dumnezeu si sa-ti faca viata lumina...

Mariuca, felicitari pentru recidive...dar tot furios!!! :)
Cu drag,
Daniel

Nu, George, nu e bine sa fii ironic a doua oara degeaba, pe mine nu ma intereseaza sa fiu laudat, ma intereseaza sa imi fie textele comentate plauzibil, nu in graba si lipsit de sens si adevar.
Si nu, nu ai dreptate, nu sunt de asa o joasa speta incat sa modific textul si sa spun dupa ca nu am gresit. NU AM GRESIT. Probabil ai trecut tu in graba si ai citit altceva, poti cere lamuriri de la editori pentru a vedea ca nu am umblat deloc la text dupa ce l-am postat. Si eu am cate ceva \'diplome\' in istorie si literatura, asa ca, pe langa faptul ca sunt licentiat in Teologie, mai stiu si eu cate ceva despre ce scriu.
Sanatate si tie si sa stii ca m-as bucura daca ai citi mai cu atentie data viitoare, si chiar te invit sa imi mai comentezi textele, eu nu iti port nici un fel de ranchiuna. Incearca numai sa lasi graba deoparte. Cred ca aici am avut o problema de comunicare, nu de fond, asa ca, toate trec, a trecut si asta.
Cu prietenie,
Daniel

Hello!
Nici nu stiam ca o sa rad atat pe textele tale, draga mea, felicitari, scrii tare fain!
Ai niste virgule puse gresit in fraza de inceput:
\"De unde aflăm că, poliția română are psiholog, polițiști cu dependențe și că în genere, e mai indicat să nu fii acasă atunci cand destinul îți bate la ușă\" - asta e a ta si
\"De unde aflăm că poliția română are psiholog, polițiști cu dependențe și că, în genere, e mai indicat să nu fii acasă atunci cand destinul îți bate la ușă.\" - asa ar trebui sa fie.
Graba asta sa faci oamenii sa rada!!! ;):):)
Mai trec neaparat!
Cu drag,
Daniel

Iti multumesc pentru trecerile pe la mai multe texte ale subsemnatului, Adriana! Ma bucur sa te gasesc prin pagina mea si te invit cat mai des! :)
Cu drag,
Daniel

Uite, poezia asta imi place, da, cred ca e o realizare, Idei frumoase transpuse in imagini, metafore faine si expresii poetice de notat. Nu ma incanta ritmul un pic impiedicat, cel putin eu nu am putut-o citi cu glas tare fara niste \'frane\', si nici rima, care nu e extrem de reusita.
Concluzionand, textul de fata este poezie, intr-adevar.
Cu drag,
Daniel

Mie imi place poezia si nu mi se pare rigida, dimpotriva... Da, poate are un pic de duritate in \'sonor\', dar eu cred ca asa ai vrut tu, nu e intamplator.
Ne citim in continuare!
Cu drag,
Daniel

Draga Lore, imi place exercitiul tau de insingurare, dar imi place mai ales rezultatul. Eu m-am ghidat totdeauna dupa ideea ca \"raman acestea trei: credinta, nadejdea si dragostea\", iar cea mai mare dintre ele e dragostea. Eu cred ca prin iubire si rabdare putem face totul. Iata si o povestioara care imi place:

\"Se înserase. Aerul primãvãratec te fãcea sã-ti strângi jacheta în jurul
trupului si sã grãbesti pasul spre casã, desi parcã ai mai fi vrut sã
zãbovesti în mireasma salcâmilor înfloriti. Mmm... ce de miere va fi anul
acesta... La vecini era luminã. Si din încãperea cu geamurile întredeschise
strãbãteau glasuri... si râsete. Mai multe glasuri ca de obicei. Vecinii
aveau musafiri? Dar cine se îndurase sã le calce pragul si, mai ales, cum de
se înduraserã ei sã primeascã pe cineva la cinã?... Te miri cã-i veselie
acolo unde mai ieri era bocet si vãicãrealã, este? Stai sã-ti povestesc
ce-am aflat, poate te dumiresti cum stau lucrurile...

Fata lor zãbovise putin în fata casei cu o prietenã, când de poarta lor s-au
apropiat 3 tineri. Pãreau strãini de loc, putin dezorientati si parcã ar fi
cãutat ceva. Chiar asa, cãutau un loc de popas peste noapte. Se prezentarã
politicos: Multumire (îmbrãcat îngrijit, dar modest), Succes (tras lacostum, cu un aer usor arogant - sau cel putin asa i se pãruse Fetei, dar o
privire caldã si binevoitoare) si Dragoste (mai \"copt\" decât ceilalti, parcã
mai sãrãcãcios îmbrãcat decât Multumire, dar cu o privire la fel de
învãluitoare, însã mult mai luminoasã decât Succes). Stiau cã oamenii de
prin partea locului nu o duc prea strãlucit, si tocmai de aceea doar unul
putea fi invitat o datã în casa omului. Fata i-a privit usor surprinsã. Dacã
ar fi fost dupã ea, i-ar fi invitat pe toti trei în casa lor - cine sã nu
vrea sã stea la masã cu Multumire, Succes si Dragoste! Dar nu, n-avea rost
sã insiste, doar pe unul îl putea invita la cinã. Asa cã intrã în casã
pentru a se sfãtui cu ai ei.

- A, negresit trebuie sã-l invitãm pe Succes,rosti Tatãl frecându-si
mâinile. Poate asa voi gãsi si eu un loc de muncã mai rãsãrit si ne-om sãlta
si noi un pic de jos.- Dar dacã l-am invita pe Multumire, interveni pe
un ton usor agresiv Mamafetei. Asa, chiar dacã ai rãmâne la vechiul loc
de muncã, poate-om învãta dela Multumire... multumirea si n-o sã vã mai aud
plângându-vã de orice lucrucât de neînsemnat. Chiar asa, sã-l chemãm pe
Multumire... Mã duc sã vãd decinã, iar tu, Fatã, mergi de pune masa.
- Stiti ceva, se auzi glasul sfios al Fetei, mie-mi place de Dragoste si
parcã pe el l-as invita la masã. Succes si Multumire tot mai au sansa sã fie
primiti în vreo casã, dar Dragoste, cine-si mai face astãzi timp pentru o
vorbã bunã, spusã cu toatã dragostea? E drept cã nu ne-ar strica putin
succes, si poate atunci am ajunge sã fim mai multumitori, dar dacã nu pot
veni toti trei în casa noastrã, haideti de data aceasta sã ne-mpãrtim pâinea
cu Dragoste.

Tatãl si Mama îsi aruncarã o privire - în care pentru o clipã se aprinse
parcã o scânteie cum Fata vãzuse doar pe vremuri, atunci când casa lor
rãsuna de râsete si cântece - dupã care Mama încuviintã din cap, iar Tatãl
ridicã usor din umeri, dar în cele din urmã cãzu si el de acord cu alegerea
Fetei. Într-o clipitã Fata zburã la usã si-l invitã în casã pe Dragoste.
Acesta se luminã mai mult la fatã si trecu pragul, dar nu singur, ci urmat
îndeaproape de Multumire si Succes. Si uite-asa aflarã Mama si Tatãl - si nu
cu mai putinã uimire si Fata - cã de l-ar fi invitat pe Succes sau pe
Multumire, cel ales intra singur în casa lor, pe când Dragoste, Dragoste
oriunde era invitat sã stea la masã îi aducea cu sine si pe Multumire si
Succes.\"

Cu drag,
Daniel

Michel, cauta-ma neaparat la telefon acum sau dupa ora 10pm, e urgent!
Cat despre Brad, asa e...si eu am fost cam in aceeasi atmosfera la cinema! ;)
Cu drag,
D.

Fara spatiu pentru batai goale de clopot, intre mine si ea nu exista spatiu, existam numai noi...frumos, Thais, frumoase imagini ai creat si frumoasa linistea \'sparta\', parca\' de clopot...
Ce ma deranjeaza pe mine - as scoate acea paranteza...
A, vezi ca ai o greseala de tastare - \"zvonind\" trebuie sa fie, nu?
Cu drag,
Daniel

La multi ani si fie ca viata sa-ti fie numai lumina, draga Aleks! :)
Maria, draguta mea, ai inceput sa ne obisnuiesti cu \'perlute\' de-astea in dar, asa ca ma cam inrosesc de furie cand stiu ca ziua mea a trecut fara ca tu sa stii! ;)
Cu drag,
Daniel

Gabriela, draga mea, iti mulumesc pentru vizita si pentru semnul trecerii! :)
Ma bucur ca ti-a placut!
Cu drag,
Daniel

Multumesc pentru trecere, Adriana!
Ei, uite ca unii cred ca talentul meu e bine folosit in ambele domenii, daca e vorba de talent. Personal imi place poezia. Acum, fiecare cu preferintele lui. MA bucur ca citesti ce scriu, asta conteaza.
Cu drag,
Daniel

Cred ca s-au cam inversat traditiile in mintea ta, dragul meu George. Unde vezi la mine in articol remarca prin care spun ca ceea ce s-a intamplat in film e ortodox? Ar trebui sa citesti mai atent articolul si sa faci un comentariu plauzibil, daca tot te interesa sa imi lasi un comentariu. A, si inca ceva, cuvantul este \"ortodoxie\", nu \"ortodoxism\", daca vrei sa vorbesti despre acelasi termen pe care il cunosc si eu. Si pe langa asta, mai cunosc si altii istorie, nu esti singurul, asa ca nu te obosi sa ne explici cine preia traditii de la cine si cine ce legifereaza.
Cat despre la ce te-a indemnat articolul meu, foarte bine ca pentru tine a facut asta.
Nu iti multumesc pentru ironia fina si nici pentru incercarea de a ma lua peste picior; te stiam un tip onest, imi pare rau ca asa ai inteles sa imi comentezi acest text.
Si pentru ce ne impartasesti remarca de final? Chiar crezi ca esti singurul care stie ceva despre istorie si mituri?
Afla ca in articol scrie clar ca banii erau pentru trecerea Styxului, atragand apoi atentia ca avem si noi o traditie - preluata - asemanatoare (asta implicand banii pentru vamile vazduhului pusi la morti).
Cu parere de rau,

Va multumesc celor care ati trecut si v-ati indurat sa imi lasati si cate un semn! :)
Vasile, ai dreptate in ce zici si n-ai, dar ma bucur sa iti vad interpretarea. Intr-adevar, nu am vrut sa fac simetrie, m-am gandit sa inchei altfel... :)
Gabi, ma bucur ca ti-a placut cum creste acest mugur... :)
Geta, draga mea, inadins am vrut sa creez atmosfera remarcata de tine, prin acel \'tine/mine\' mereu repetat... Multumesc pentru constanta, ma bucura mult! :)
Ioane, nu am ce sa zic, decat sa ma plec si sa iti multumesc pentru \'lumina\'!
Mae, ia mai vezi o data, eu credeam ca e sugestiv acel \"te-am m-ai\", un singur lucru iti spun clar, nu e greseala, asa am vrut sa fie! ;)
Cu drag,
al vostru,
Daniel

Multumesc de trecere si promptitudine, Elena!
Iata, acum ti se pare mai bine? ;)
Cu drag,
Daniel

Andrea, draguta mea, nu te supara pe mine si zambeste-mi! :) Daca te uiti la primul meu comentariu, ai sa vezi parerea mea despre poezie.
Elena, in primul rand, ti-am raspuns de doua ori, o sa iti mai trimit o data mesajul, dar eu stiu ca am facut-o, chiar pe doua din adrese. In al doilea rand, despre textul de fata, nu cred ca putem ignora \'greselile greseli\', nu cele intentionate, chiar cand e vorba de creatie. Iti scriu mai multe pe mail.
Despre exemplul tau, eu nu vad greseala! Este vorba despre forma arhaica a \"celor ce ne-au gresit\" = \"gresitilor\", spune-mi, te rog, unde vezi tu dezacord... continui pe mail.
Te pup Andrea si sper sa nu te superi pe mine!
Cu drag,
acelasi prieten

E grav sa uiti gramatica romaneasca si daca vorbesti 15 limbi, draga mea, hai, ca stiu ca aici ai avut o scapare, dar faptul ca vorbesti mai multe limbi nu corecteaza o greseala, mai mult, nici nu o justifica. Sa nu te superi, dar nu am \'sarit\' asa de rau cum ti se pare, pe mine ma irita greselile gramaticale, mai ales cand astepti ceva de la oameni.
Elena, pluralul persoanei a treia plural a verbului \"a zbura\" este \"zboara\". E clar ca acolo e vorba de plural, dar e \"zboara\".
Cu drag,
Daniel

Poate sa fie ea arta contemporana sau ce-o mai fi, Andrea, dar \'zbor\' chiloti???? Unde e gramatica? Sper sa fie o greseala intentionata, ca e cam mare, daca nu. Probabil \'zboara\' sau \'zbor de\'...
Mie mi se pare contemporana, dar nu-mi place, asta este, fiecare cu gusturile lui.
Ne mai citim...
acelasi ;)