Poezie
Vis frânt
1 min lectură·
Mediu
de oboseală nu mai îmi văd păianjeni printre degete
ocolite de viața de moarte de ore cu limba scoasă spre stânga
țes pânze firelor de carne rămase în plus putrefacției
acarieni simt moartea zilei și-alergă hămesiți
niște vulturi mai mici cu pofte de mari prădătoare
printre regi ce din coamă-și fac pămătuf doar azi
lucrează au pair de mâine vor fi miliardari
și vor țese ei pânze păianjenilor din carnea fecioarelor
alintul maimuței trezește
orgoliu de imperii visându-și împărătesele
cu capul tăiat a înșelăciune sau bătaie de vânt
în vistieriile iatacurilor roase tuturor șoarecilor
bețivi din corabie pirații uciși de molimă se ridică
la nici un cer adâncului din care își beau fantomatic
paharele de răchie cu gust nobiliar
vărsându-și lăuntrurile
te-ai ridicat ușor învelindu-mi teama
cu un sărut de nobilă împărăteasă fecioară
atunci pernele au încetat să viseze
063559
0
NV