Poezie
Diformă
1 min lectură·
Mediu
mai e puțin și-mi pleacă timpul acasă
viori scrâșnesc furioase ultimelor clipe de aer
hai să ne adormim amintirea în glas de cascade
să ne zburăm creierii pe un perete de sticlă imens
de unde sângele se va prelinge zig-zag peste
imagini cu oameni atârnate de cer spânzurați
la ele cască gura albatroșii când își ucid
berze surori fără copii sterpe și calde
sprijină-te de limba mea nu te înghit azi
din când în când vine un microfon și ne strigă
nu-și mai aude ecoul bătrân în surdină
azi vrea să i se cânte Bach cu pian cu tot
a trecut strada doar o pisică neagră mai mult decât ieri
însă mai e până vrăbiile vor avea alegeri de bunăvoie
norocosul îi va fi pradă iubita va fi mâncată în actul trei
spre văzduh cad străzi și taxiuri străine
dobermanii nu mușcă nu nimeni nu mai moare
se-ntorc furnici vâslind norii pe cale
întinde-mi o mână întinde mâna-mi n-ajung
053.947
0
il voi reciti.