din când în când

Zeule deghizat, ce joc dureros e dragostea, care li se întâmplă, totuși, celor norocoși în viață, dar numai... câteodată. Excelentă curgerea acestui poem, punctată inspirat de câteva borne - smne de exclamare: \"pe un tărâm pe care, beată, l-ai încurca cu începuturile\", ...\"unde se ciocnesc ideile care nu ajung niciodată\". Remarcabil e faptul că ai reușit să eviți riscurile care-i pândesc de obicei pe cei care uzează, din joacă, repetiția unor termeni, a unor sintagme. Nimic derizoriu, nimic din atmosfera de jonglerie gratuită: \"Din când în când - sau câteodată\" coboară din titlu, prinzând în chip firesc carnea versului, într-un leit-motiv grav, credibil, cuceritor. Repetiția \"Din când în când ... mai degrabă câteodată\", departe de a fi un \"bonsai\" poetic, o făcătură chinuită, îmi evocă mai degrabă un arabesc încântător, care îmbracă elegant miezul vaporos al poemului. La observația Silviei, adaug o părere personală (după a treia lectură) - parcă merita mai multă amploare, o respirație mai largă. Oricum, felicitări pentru atmosfera creată și pentru clipa de încântare oferită cititorului.