Poezie
Împreună
1 min lectură·
Mediu
din direcții greșite ne-adunăm nemurirea pe brațe
suie în Carul Mare și-aleargă zboară te du
viselor cu nopțile în aroma de struguri proaspăt culeși
a buzelor tale amorțite odihnindu-se alor mele
coșari rătăciți zâmbind cu voie-bună norocului
în direcții greșite ne-mprăștiem brațele a nemurire
te întoarce călcâielor vino iară la mine mă iartă
tăcerii pământului să-i dăm nume din cele mai ciudate
spune-i țărână să ne mai nască o dată nimicului
până zămislim orizontul de șoapte spre somnul copiilor
veșniciei atenți acestei mirări a ființei – omul
adie ușor numai o voce deasupra apelor
nemurire greșită se-mprăștie în direcția brațelor
izbucniri de lumină topesc urmele de tu și eu
din cuvintele vieții se înfiripă inima unui zâmbet
noi pregătiți să atingem cu aripile intimitățile cerului
ne înmuguresc iarăși brațele a nemurire
0103.357
0

acest poem este minunat si nu exista comparatie intre acest poem si ultimele tale texte care nu mi-au placut absolut deloc.
In aceste versuri te recunosc pe tine, unul din putinii poeti dragi mie de pe acest site.
\"te intoarce calcaielor vino iara la mine ma iarta\"
acest vers este memorabil
Felicitari Dany
primeste o stea imaginara de la mine
PS. am mai scris un comm ceva mai devreme dar in momentul in care am dat \"trimite\" am observat ca eram deconectata. Daca din intamplare apare si celalalt comm......scuze.