Poezie
Poveste cu lună
1 min lectură·
Mediu
o cămașă de noapte sfâșiată ți se așează lălâie pe corp
te dezbraci de toate umbrele spre strălucire
te-acoperă teama te sting gânduri rele din când în când
despuiatu-te-ai de toate găurile dintre nori a desfrânare
se târăsc grăbit să intre în tine deschisa tuturor
îți trec iar printre degete momâi întunecate a patimă
fantomele viitorului senin zâmbesc în colțuri
iar asta doar conform deciziei CNA-ului
s-a oprit vântul norii-au plecat lăsându-ți
doar jumătatea învinețită a dezgolirii
neputincioasă aștepți să mai treacă o noapte
043.160
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 84
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 11
- Actualizat
Cum sa citezi
Daniel Puia-Dumitrescu. “Poveste cu lună.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-puia-dumitrescu/poezie/95276/poveste-cu-lunaComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Luna ta... Cine i-a sfasiat camasa?
0
Veneam aseara cu masina de la York la Leeds si asa am vazut o luna dezgolita dupa ploaie, nori grabiri formandu-i camasa rupta si un cer ce-si ascunsese stelele de-nmarmurire, Silvia... :)
Cu drag,
daniel
Cu drag,
daniel
0
grabiti, scuze!
0
\"si un cer ce-si ascunsese stelele de-nmarmurire\"!
\"de-nmarmurire\"!
Iti multumesc: am vazut si eu, oarba...
\"de-nmarmurire\"!
Iti multumesc: am vazut si eu, oarba...
0
